Spirit frant...

Din fanteziile unei visatoare...

Buna din nou, nefericire. Bine m-ai gasit, atat pot sa-ti zic. Ai dormit suficient in mine, ca acum sa te scoli semeata, sa-mi amintesti de ce nu o sa-ti intalnesc niciodata dusmanca, fericirea. Nu mai incape de tine, urato. Zi de zi cresti in mine, tot mai mult. Nici floarea-vietii nu si-ar regasi locul aici.  Nimic nu ma mai scoate la suprafata, spiritul mi-e frant, si viata mi-e pe terminate inca din ziua in care ai rasarit in mine. Tu ai rasarit, si eu am apus. Ce paradox.  Hai inteapa-ma mortal, stiu ca respiri sub pielea mea. O sa ne dam ultima rasuflare impreuna, de mana, singure intr-o mare moarta. Toti ma-ntreaba de viata, dar mie mi-e straina. Toti intreaba de zambetul lasat in urma, dar tu haino, l-ai alungat !!! Dar nu mi-e frica. Ai scurs si ultima farama de frica din mine . Pana si pe asta mi-ai luato, poate aveam un strop de speranta cu mine daca nu o furai .  As vrea sa visez, dar nici asta nu mi-ai permis.

Oricat de mult incerc sa te ignor stiu ca noi nu avem un viitor indepartat impreuna. Noi stim de ce, dar e secretul nostru. E pana moartea ne va desparti… Astept ziua in care o sa ne spunem adio, sa vad cum te mai descurci atunci. Ai sa te agati iar de o inima plina de frumos, ca sa o intoxici. Sper sa dai de cineva care o sa-si doreasca viata, sa te invinga. Eu cu tine nu ma lupt. M-am obisnuit asa, Nu e o scrisoare pe care imi intind lacrimile, doar mi-era dor, de un vechi prieten, scrisul…

Azi ti-am zis nefericire, dar stim ca esti doar o umbra intunecata. Umbra sufletului meu.

Buna din nou ! ❤️❤️❤️

               

       Ce mai faci, imi lipseste sa vorbesc cu tine, prieten drag, pe tine te caut mai des cand nu mi-e bine, dar te-am gasit si in zilele mele bune, si impreuna am construit palate impunatoare de cuvinte. Tu nu pleci niciodata de langa mine, si ma primesti mereu cu bratele deschise, esti prietenul ideal, cine are nevoie de omuletii aia enervanti care te parasesc la un moment dat ? Mi-e dor sa-ti scriu scrisori, dar fii bucuros pentru mine, sunt destul de fericita. Durerea mea nu mai smulge din mine sentimente nebanuite ce stau pitite sub zambetul meu. Imi face placere sa te regasesc mereu aici. Oricat de magica erai ma bucur ca sunt unde sunt. Cand erai langa mine ma simteam speciala ca te aveam, si nu o sa uit niciodata asta. As mai vrea, dar nu cu pretul durerii mele imprastiate pe o foaie scrisa in neputinta.

       Azi e despre nimic. Sau incerc sa te mint, tocmai pe tine? Vreau sa nu mai murdaresc inima cu lacrimi pt oamenii cu care azi nu imi mai vorbesc ! Incerc sa ma imunizez. Si i-am iubit la naiba, chiar daca poate nu le-am aratat destul.

O sa raman la tine, inca imi amintesc prima scrisoare trimisa: un dor nebun, o poveste trista si o fetita care isi pierduse nemurirea, caci asta inseamna El pt ea... nu te lasa inselat, cititorule, el nu e un barbat pe care l-am iubit, e mai mult de atat, putini o sa inteleaga, e barbatul vietii mele, cel care n-a fost acolo, dar pe care sufletul l-a plans si l-a dorit din prima zi a lipsei sale... cu povestea asta am inceput, prieten drag ...

Si am continuat cu acel baiat pe care l-am cunoscut dintr-o prostie gen ,, Ce-i si cu fraierul asta, ce vrea de la mine ? “- o iubire adolescentina si trecatoare... aceste doua randuri sunt prea putine pt toate noptile nedormite, pt toate sentimentele, si altarul pe care i l-am ridicat lui, la acea vreme, inutil, desigur ! Tu stii mai bine !

Restul ? Au fost doar dorinte copilaresti, dorinte trupesti, oameni, prieteni pierduti si dureri care m-au macinat si nu o sa le uit niciodata, cuvinte ciopartite din sufletul meu.  Totusi, am avut si momente placute, iar cand le recitesc, nu imi vine sa cred ca au fost rupte din mine .

Si am ajuns si in prezent, de la furtuna, haos total, un soare nemarginit pe timp de zi, si o luna plina in cele mai intunecate nopti, un cer senin si instelat la care ma uit tampita de fericire . Ma bucur ca sunt aici.  Tu esti cel mai mare erou al povestilor mele, dupa barbatul ,,nemuritor”, (tu stii cine este, nu ai de ce sa te superi ca il numesc asa ) .

Sunt cea mai fericita femeie langa el, acum stiu ce inseamna sa fiu iubita asa cum am visat si am scris dintodeauna. El mi-a aratat toate astea. In fiecare zi imi deseneaza iubirea intr-o noua forma, iar eu invat de la el. Il ador, prietene. Nu exista un altar destul de mare pe care sa il pot ridica pe barbatul vietii mele. Te iubesc nu este indeajuns, e mult prea putin sa exprime ceea ce m-a invatat el sa simt. Nu stiu ce am facut atat de bine incat sa il merit. Daca vrei sa stii cum arata o femeie cu adevarat fericita uita-te la bratul acestui barbat minunat !  Iti multumesc, iar si iar !

Viata sau moarte...

O singura alegere poate face diferenta…

Azi o sa va spun povestea unei printese aproape fericita. Ea avea tot ce isi dorea. Traia intr-un castel urias alaturi de printul ei pe care il adora. Era acel happy end mult visat.

Dar fericirea sufletului ei era umbrita de un gand intunecat. Era ancorata cu jumatate din suflet in viata, si cu cealalta in moarte. Inca de mica, de cand si-a pierdut nemurirea , datorita unor evenimente nefericite, dar a trait cu asta. Nu stia unde ii este locul, acolo sau aici. Dar a continuat…  stiind ca nu e momentul potrivit, ca ceva lipsea.

Si intr-o zi, cutreierand al ei regat, printesei i s-a deschis o noua cale. Ii era necunoscuta, dar nu s-a oprit din drum. In inima padurii, printre marea aia de verdeata a rasarit un lac de poveste.  A ramas fermecata de vraja lui. Era un lac care se intindea pana in lumea de dincolo. Isi privea ingadurata chipul in oglinda apei. Stralucea, se vedea intr-o noua lumina. Parea un colt de rai, si era asa de multa liniste, linistea pe care a cautat-o toata viata.  Parea atat de... acasa. In timp ce vantul  ii mangaia trupul, i se parea ca aude niste soapte. Era chemarea lacului care ii facea o invitatie speciala in profunzimile lui. Un zambet jucaus si plin de incantare, dar totodata nostalgic i se prelingea pe buze.

Ce ii ramane de facut ? Ar fi egoista daca s-ar dedica unei noi lumi. Acolo era cald si bine. Era o liniste eterna. Se simtea acasa. Dar cei din regat care se bazau pe printesa, cui raman ? Dar ea cui i-ar fi ramas in lumea asta ?  Acolo nimeni nu avea asteptari de la ea,acolo apartinea altcuiva, nu ei insasi ! Isi dorea doar libertate, libertate pt al ei suflet inlantuit de pierderea nemuriri si de asteptarile lor… Nimic sa nu se mai tina de ea, sa-si inece acolo toate durerile !

Doar TU !

Barbatul vietii mele... pe tine te-am asteptat mereu. Te-as fi asteptat de la începutul vieții mele daca as fi stiut ca esti tu, Minune. Iti jur. Cand eram tânără am crezut in altcineva, o Iluzie... Imi cer iertare ca nu te-am asteptat. Dacă aș fi stiu ce stiu acum, dulce mi-ar fi fost așteptarea. Am fost atat de deznadajduita ca am crezut ca pt mine nu mai exista acel cineva care sa ma completeze. Ca eu nu o sa mai am parte de un happy end. Nu mai contează asta, doar noi si iubirea noastra contăm. Te iubesc atat de mult. Ai aparut tu Minune, si ai facut din sufletul si viata mea un Rai nemargnit, nu am destule cuvinte si fapte sa iti multumesc pt asta. Pur si simplu te ador. Nu exista cuvinte, sentimente si stări care sa exprime ceea ce simt eu pt tine. Tu esti norocul meu, TOTUL MEU. Atât ! Tu esti cea mai frumoasa persoana din viata mea si din cauza ta am invatat sa zâmbesc CU ADEVĂRAT. TE DECLAR VINOVAT PT ASTA ! 

Tu esti eroul meu, cel pe care il conturam in basmele mele. Mare mi-a fost surprinderea sa aflu ca nu existi doar ravasit printre randurile mele scrise. Atatia ani in care ti-am scris si am sperat ca ai sa apari nu au fost in zadar. Sa nu crezi suflet frumos, niciodata, cand cei mai putin visatori o sa iti zica ca acel Cineva nu exista. Ei doar incerca sa iti fure speranta.

TU SA CREZI ORICE S-AR INTAMPLA. ITI PROMIT CA O SA FIE BINE INTR-UN FINAL !

Suflete insingurate...

Suflete si trupuri mutilate de trecerea timpului... Cu asta ne intampina viata, cu fiecare minut ce il pierdem gandindu-ne la ce ne lipseste. Si totusi ne acomodam in aceasta stare. Si stam pe loc, privind cu amaraciune cum trec altii pe langa. Noi ? Neclintiti. Poverile care se tin agatate de sufletele noastre ne tin in loc, durerea atarna prea tare. Nici daca ne-ar trage cineva cu forta dupa ei nu ne-ar ajuta. Asa realizezi ca nu mai are rost sa te zbati, poate ca oricum nu ai facut-o pana acum. Soarele nu se mai aprinde dimineata si pentru ale noastre suflete.. Este o noapte infnita. 

Niste ochi iubitori ne privesc, dar ii ocolim . Incercam sa-i lasam sa ne citeasca prin adancurile inimi, dar acele foi sunt prea rupte de oamenii dinainte, mazgalite cu vorbe murdare si batute in picioare de cei dragi noua . Sunt patate si cu sange. Cu sangele tau care nu iti mai incapea in vene. Pur si simplu simteai cum trece fiecare cuvant aruncat, fiecare dezamagire, fiecare privire plina de ura prin tine, si ai explodat. Sangele tasnea din tine in apa limpede ce isi schimba culoarea, un rosu precum un asfintit de vara. Ce culoare plina de viata are moartea ! Simti cum se scurge totul din tine, cum iti fuge pamantul de sub picioare, iar ochii, fata draga, usor, usor se pierdeau in intunericul iadului stingadu-ti stralucirea. Desenai un ultim zambet, dar iti era mai bine decat in lumea asta in care nu reuseai sa ii dai un sens. 

Tu nu ai aceleasi arme ca si ei, sabia vietii e prea greu de carat, iar cutite in spate tu nu imparti in stanga si-n dreapta. Nu s-a terminat pentru tine lumea, de acum incepe. Doar viata asta ti-e pe sfarsite. Ai comis-o, dar simti implinirea. E ultima rasuflare si ii din ce in ce mai greoaie. Te pierzi... si in final ramai... ramai doar un suflet chinuit si o amintire pierduta, ca intotdeauna.

Scrisoare catre diavol !

Din fanteziile unei visatoare... 

Astazi, m-am intalnit cu o veche prietena. Nu uitasem de ea, dar s-a ascuns in ultima vreme de mine caci se pare ca eram prea fericita. Sincer nu mi-a lipsit, dar am primit-o cu bratele deschise. Imi aminteste de vremurile nefericirii mele… egoista ca intotdeauna. Nu o inteleg, dar a fost parte din mine, s-a deschis in fata mea de parca legaturile dintre noi n-ar fi fost frante. Era destul de tarziu pt noi. I-am citit sufletul cu adevarat intr-o scrisoare de ,,aproape” ramas bun. Mai jos o sa va impartasesc ultimele picaturi de cerneala, scurse din rezerva sufletului ei, pe o hartie alba cam sifonata.

<<Draga mea prietena, 

Inca simt pumnalul in inima cand il vad intruchipat peste tot pe strada, pe barbatul vietii mele, langa orice fata. Imi starneste ura, frustare, tristete si invidie. Din asta sunt construita…  Imi vine sa plang, sa urlu atat de tare incat sa ma fac auzita pana la Ceruri ! Pt mine nu vreau decat un somn nesfarsit, acum cat inca sunt nefericita. Eu vreau vesnicia, iar vesnicia o gasesc doar in moarte. Ma agat chiar si de iad daca mi-as gasi sfarsitul acolo, maine. Tot as fi mai implinita ! Stiu, e trist sa adormi in fiecare seara cu gandul la ea, dar altceva nu-mi ramane. In viata asta nu-s in stare decat de moarte.

Lui Dumnezeu nu-i pot cere asta, doar diavolului.  Ii simt chemarea oricat de departe m-as afla. Da-mi putere sa renunt la lumea asta, stiu ca tu vrei suflete ca ale mele: pline de indoieli, scaldate in neputinta, neincredere, legate de streangurile trecutului. Alunga-ma in intunecimile paradisului tau dupa care tanjeste sufletul meu neprimitor. Doar acolo spera ca si-ar putea gasi locul. Nicaieri si totusi undeva ! O sa pazesc  portile iadului, iar pt ei va insemna ceva. Ucide-ma in noaptea asta si-ti jur tie supunere.

Nu ai sa imi aduci liniste, stiu, dar nu poate fi mai rau decat viata pamanteasca care mi-e mormant. De fapt mint, e mai mult decat mormant sau iad. In cimitire e asternuta o liniste ciudata care imi calmeaza inima. Ia-mi viata si intoarce-ma in maruntaiale pamantului, sa ma sufoc in adancurile lui. Fa-ma sa cresc cu hrana din care ai muscat si tu, diavole. Fa-ma una cu praful si o sa-ti fiu recunoscatoare inca noua vieti. Aici nu e loc pt mine, sunt foarte inutila. Imi doresc ca maretia focului tau sa faca cenusa din inima asta in care simt ca am adunat atatea, prin rautatea ta ma poti elibera. Nu am cum sa te dezamagesc, sunt plamadita din carnea ta. Ia-ma, fa-ma a ta, dar promite-mi odihna ta tulburatoare. Si o sa radem impreuna in imparatia ta. Sclava de ti-as deveni tot imensa ar fi multumirea, orice-i mai bun decat acest taram al nefagaduintei.  Loveste-ma de flacarile iadului tau cele mai feroce, istoveste-ma in toate felurile posibile si lasa-ma sa uit ! Rogu-te ! >>

Cu prietenie, A.

P.S: Daca iadul imi va fi imparatie iti doresc un sincer ,, PE NICIODATA ! "

Multumesc, tati !

Buna, tata, ce mai faci, esti bine acolo sus ? Mi-e un dor teribil de tine, dar tu poti fi mai linistit acum. De cand ti-ai trimis ingerul pe Pamant sunt mai impacata cu viata, pe el il declar vinovat pentru fiecare zambet al meu. Cred ca erai tare obosit, si nu te mai descurcai singur de-acolo de sus.  Imi cer iertare ca iti dau atatea batai de cap, dar daca asta te-a facut sa trimiti Minunea la mine, nu imi pare rau. Iarta-mi si egoismul, tata, dar sa stii ca iti sunt foarte recunoscatoare pentru asta ! O sa incerc sa am mare grija de darul tau, caci pentru mine el asta este, si e de nepretuit !

Ce frumos ar fi fost sa fii si tu aici, sa ma bucur in bratele tale… nici nu iti inchipui cata fericire si iubire am adunat in suflet datorita Minunii ! Habar n-ai cata grija are de mine, sau poate stii deja asta ! Sunt asa mandra ca iubesc un barbat ca el. El nu va pleca nicaieri. Mi-a promis, iar el mereu se tine de cuvant ! Mi-ar fi placut sa-l cunosti si tu, ai fi inteles mai bine de ce imi face sufletul sa rada si sa planga in acelasi timp, de FERICIRE !!! Ma sprijina cum nu a facut-o nimeni niciodata pana acum, in afara de TINE, desigur ! Cand l-am intalnit si am inceput a cultiva iubire pt el mi-am dat seama ca tot ce am avut inainte era nimic, praf maturat de vant...  langa el am gasit o liniste interioara care imi gadila cu blandete corzile inimii . Langa el +traiesc cu adevarat ! Paradisul l-am cunoscut pe Pamant si il gasesc mereu in bratele lui. Poate sa vina furtuna, sa se prabuseasca lumea toata caci eu acolo sunt in siguranta... Mangaierea lui, pentru mine, este ce-i apa pentru pesti !  

Tati, sa nu fii gelos, stii doar ca tu esti prima si cea mai mare iubire a mea. Sa zambesti de acolo din Ceruri caci sunt putin mai fericita. Noptile alea lungi, si perna in care imi ascundeam durerile par atat de departe… sper sa ramana acolo.  Uneori mi se pare ca sunt captiva intr-o poveste de vis, dar de fiecare data cand se trezeste soarele, ma trezesc si eu ,si realizez ca e REALITATEA mea! Niciodata nu a fost atat de dulce cu mine.

Iti multumesc, tati ! Fetita ta invata ce-I fericirea pura. Las-o sa fie...

Basmul tau, realitatea mea.

Barbatul e un  las. Sau cel putin unii. Te parasesc atunci cand ai cea mai mare nevoie de ei. Tu, femeie, mandra-ntre stele, sa nu ierti asta !  NICIODATA ! Tu nu meriti asa ceva in viata ta !  Nu exista, “ma tem, am indoieli, vreau o pauza, nu stiu daca te mai iubesc, sau la revedere” – doar ADIO, iubitule ! E cel mai sanatos asa. Plangi, zbiara, tranteste tot, blesteama-te pe tine, pe el, scrie-ti furia cateva zile, apoi revino-ti !

O sa se intoarca intr-o zi, dar daca el n-a ramas cand conta, cand bratele lui iti erau singura alinare, pleaca femeie, fara regrete !

Esti puternica si dura de multe ori, dar totusi atat de delicata… in mintea si inima ta si-au facut culcus multi monstruleti, si-ai dus multe razboaie datorita vrajitoarei Vietii care te-a impins spre nebunie, izolare, impotenta emotionala, indoieli si pesimism.

Dar intr-o zi, cineva va rasari in calea ta, cineva faurit din raze de soare care iti va incalzi sufletul, chiar si atunci cand nu e langa tine. Cineva o sa-ti “mutileze” chipul cu zambetele cele mai  autentice, si vei naste din nou lacrimi… de fericire, suflet drag !  Si de data asta nu vor fi trecatoare ! Acel el o sa te tina de mana in clipele cele mai grele, o sa te cuprinda cu bratele lui, o sa te prinda de mana si te vei simti invincibila, cea ma norocoasa din intregul regat… cavalerul tau in armura, care o sa te invete sa iubesti de la A la Z, si o sa darame zidul construit in jurul acelui suflet torturat si manjit . O sa te priveasca ca si cum in ochii tai ar regasi adevaratul paradis.

Si intr-o zi printesa din poveste a devenit cea mai bogata din cele 9 lumi. Acum are doi ingeri, unul care inca de mica a protejat-o din Ceruri, si nemaifacand fata, vazand ce dezastru este, i-a trimis un inger si pe Pamant. A coborat in zi de doliu, alunecand de pe curcubeu, in bratele ei. 

 << Iti multumesc tati, pt ingerul trimis, isi face treaba bine. Mereu ma pot baza pe el. Ma simt implinita. Si tati cand ma cuprinde cu ochii aia frumosi ma topesc, sunt cu adevarat plina sufleteste. Eu ii zic minunea mea. Dar eu stiu ca de fapt e minunea ta, ai complotat acolo sus cu Doamne, Doamne. Si mi-e dor in fiecare secunda in care sunt departe de el... dar dorul asta nu ma doare caci stiu ca mereu o sa fie prezent acolo, la usa sufletului meu. E un dor placut, plapand... caci eu tot il simt aproape, la loc caldut in inima mea. Stii doar ca asta nu mi s-a mai intamplat. Tati, cineva ma iubeste... si ma priveste asa cum mi-am dorit mereu sa fiu privita. Il iubesc, tati. Nu vreau sa-l pierd cu copilariile mele. >>

Daca inca visez, va rog sa nu ma treziti.
P.S Am prins ingerul de aripi si i le-am taiat, sa nu se mai intoarca de unde a cazut.

Darkness fairytale .

Oamenii pleaca mereu cand afla ca nu esti ce au gasit la inceput, cand erai imbracata in toate hainele alea groase alea ale aparentelor. Incep sa se sperie cand iti dezbraci sufletul si fug.  Arunca o privire, din curiozitate, fara sa mai indrazneasca a intra. E prea multa dezordine, mizerie si noroi. E dezastru total, si oricand s-ar putea darama toata incaperea aia saracacioasa, parca cotropita de cei mai mari invadatori. Nu-i decat intunericul, demonii ei si umbra unei fetite nefericite care nu-si gaseste locul orunde s-ar afla. Incepuse sa creada ca singurul loc in care avea sa-si gaseasca linistea era doar intr-un iad, faurit special pt ea, cu propiile forte, unde singura persoana pe care ar fi putut s-o raneasca ar fi ea insasi. Nu voia sa mai lase pe nimeni sa o priveasca in timp ce viata o tortura si o intepa, de fiecare data cand ceva bun se intampla. Nu-si dorea decat sa evadeze, sa-si uite povestea. Era obosita...

Si intr-un final a reusit ! Si-a trait nefericita pana la adanci batranete, intr-un castel  din piatra, alaturi de-ai ei demoni, departe de toate visele ei, si privirile oamenilor care o judecau . Era atat de fericita in nefericirea aia a ei in care se adancise, de parca il prinsese pe diavol de-un picior !   Probabil ca asta se si intamplase. N-am mai auzit de ea din acea zi. Ii era mai simplu sa se refugieze acolo, decat sa mai simta totul atat de profund. O durea atat de tare ca mai degraba ar fi preferat sa-i fie smulsa carnea de pe ea, bucatica cu bucatica... 

Usa sufletului tau.

Sufletul este un templu si trebuie pasit cu mare grija. Sa intri sa-l descoperi in liniste si cu multa migala, sa nu rupi cate ceva. Nu te lasa speriat de acea dezordine, sau de zgomotele si vocile ciudate ce o sa incerce sa te alunge. Sunt demonii mei, dar daca ii tratezi preferintial o sa se imblanzeasca. Habar n-ai cat e de usor. Degeaba urla ei acolo si se agita. Degeaba imprastie venin. Cand ai sa te apropii ai sa citesti adevarul lor, nimic nu e ceea ce pare. Nu te teme, iubite, daca intunericul o sa-ti fie calauza, chemarea inimii mele te va ghida pe drumul corect. Nu te intorce la mijlocul drumului, ei o sa te sfasaie caci se vor tavali de durere si iti vor terfeli numele. Amintirea lor iti va fi blestem etern in fiecare cosmar.

Cand ai sa pasesti in altarul sufletului meu ai grija sa nu-l murdaresti si mai tare, mai bine ma tii de mana si ma ajuti sa-l curat. Nu-l darama, si nici nu incerca sa-l atingi daca ai ganduri malefice, daca n-ai de gand sa ramai macar o viata aici, si cealalta, daca suntem norocosi. Cand ai sa depasesti toate aceste bariere, si ai sa treci de ultima usa a sufletului meu, magicul se va naste... o viata privita prin cei mai frumosi ochi, plina de lumina si culoare. Tu ma invarti in pasi de dans, pe piesa noastra preferata. Si lumea noastra e nemuritoare cand ne pierdem unul in privirea altuia. Unicitatea acelor ochi arde fiecare celula ce ma construieste... arde armura. Pana si Raiul e invdios pe noi doi.

 Asa ca ramai, te rog. Invata-ma sa fim !