Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

luni, 18 septembrie 2017

Scrisoare catre diavol !

Din fanteziile unei visatoare... 

Astazi, m-am intalnit cu o veche prietena. Nu uitasem de ea, dar s-a ascuns in ultima vreme de mine caci se pare ca eram prea fericita. Sincer nu mi-a lipsit, dar am primit-o cu bratele deschise. Imi aminteste de vremurile nefericirii mele… egoista ca intotdeauna. Nu o inteleg, dar a fost parte din mine, s-a deschis in fata mea de parca legaturile dintre noi n-ar fi fost frante. Era destul de tarziu pt noi. I-am citit sufletul cu adevarat intr-o scrisoare de ,,aproape” ramas bun. Mai jos o sa va impartasesc ultimele picaturi de cerneala, scurse din rezerva sufletului ei, pe o hartie alba cam sifonata.
<<Draga mea prietena, 
Inca simt pumnalul in inima cand il vad intruchipat peste tot pe strada, pe barbatul vietii mele, langa orice fata. Imi starneste ura, frustare, tristete si invidie. Din asta sunt construita…  Imi vine sa plang, sa urlu atat de tare incat sa ma fac auzita pana la Ceruri ! Pt mine nu vreau decat un somn nesfarsit, acum cat inca sunt nefericita. Eu vreau vesnicia, iar vesnicia o gasesc doar in moarte. Ma agat chiar si de iad daca mi-as gasi sfarsitul acolo, maine. Tot as fi mai implinita ! Stiu, e trist sa adormi in fiecare seara cu gandul la ea, dar altceva nu-mi ramane. In viata asta nu-s in stare decat de moarte.
Lui Dumnezeu nu-i pot cere asta, doar diavolului.  Ii simt chemarea oricat de departe m-as afla. Da-mi putere sa renunt la lumea asta, stiu ca tu vrei suflete ca ale mele: pline de indoieli, scaldate in neputinta, neincredere, legate de streangurile trecutului. Alunga-ma in intunecimile paradisului tau dupa care tanjeste sufletul meu neprimitor. Doar acolo spera ca si-ar putea gasi locul. Nicaieri si totusi undeva ! O sa pazesc  portile iadului, iar pt ei va insemna ceva. Ucide-ma in noaptea asta si-ti jur tie supunere.
Nu ai sa imi aduci liniste, stiu, dar nu poate fi mai rau decat viata pamanteasca care mi-e mormant. De fapt mint, e mai mult decat mormant sau iad. In cimitire e asternuta o liniste ciudata care imi calmeaza inima. Ia-mi viata si intoarce-ma in maruntaiale pamantului, sa ma sufoc in adancurile lui. Fa-ma sa cresc cu hrana din care ai muscat si tu, diavole. Fa-ma una cu praful si o sa-ti fiu recunoscatoare inca noua vieti. Aici nu e loc pt mine, sunt foarte inutila. Imi doresc ca maretia focului tau sa faca cenusa din inima asta in care simt ca am adunat atatea, prin rautatea ta ma poti elibera. Nu am cum sa te dezamagesc, sunt plamadita din carnea ta. Ia-ma, fa-ma a ta, dar promite-mi odihna ta tulburatoare. Si o sa radem impreuna in imparatia ta. Sclava de ti-as deveni tot imensa ar fi multumirea, orice-i mai bun decat acest taram al nefagaduintei.  Loveste-ma de flacarile iadului tau cele mai feroce, istoveste-ma in toate felurile posibile si lasa-ma sa uit ! Rogu-te ! >>

Cu prietenie, A.
P.S: Daca iadul imi va fi imparatie iti doresc un sincer ,, PE NICIODATA ! "