Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

miercuri, 19 iulie 2017

Multumesc, tati !


Buna, tata, ce mai faci, esti bine acolo sus ? Mi-e un dor teribil de tine, dar tu poti fi mai linistit acum. De cand ti-ai trimis ingerul pe Pamant sunt mai impacata cu viata, pe el il declar vinovat pentru fiecare zambet al meu. Cred ca erai tare obosit, si nu te mai descurcai singur de-acolo de sus.  Imi cer iertare ca iti dau atatea batai de cap, dar daca asta te-a facut sa trimiti Minunea la mine, nu imi pare rau. Iarta-mi si egoismul, tata, dar sa stii ca iti sunt foarte recunoscatoare pentru asta ! O sa incerc sa am mare grija de darul tau, caci pentru mine el asta este, si e de nepretuit !

Ce frumos ar fi fost sa fii si tu aici, sa ma bucur in bratele tale… nici nu iti inchipui cata fericire si iubire am adunat in suflet datorita Minunii ! Habar n-ai cata grija are de mine, sau poate stii deja asta ! Sunt asa mandra ca iubesc un barbat ca el. El nu va pleca nicaieri. Mi-a promis, iar el mereu se tine de cuvant ! Mi-ar fi placut sa-l cunosti si tu, ai fi inteles mai bine de ce imi face sufletul sa rada si sa planga in acelasi timp, de FERICIRE !!! Ma sprijina cum nu a facut-o nimeni niciodata pana acum, in afara de TINE, desigur ! Cand l-am intalnit si am inceput a cultiva iubire pt el mi-am dat seama ca tot ce am avut inainte era nimic, praf maturat de vant...  langa el am gasit o liniste interioara care imi gadila cu blandete corzile inimii . Langa el +traiesc cu adevarat ! Paradisul l-am cunoscut pe Pamant si il gasesc mereu in bratele lui. Poate sa vina furtuna, sa se prabuseasca lumea toata caci eu acolo sunt in siguranta... Mangaierea lui, pentru mine, este ce-i apa pentru pesti !  

Tati, sa nu fii gelos, stii doar ca tu esti prima si cea mai mare iubire a mea. Sa zambesti de acolo din Ceruri caci sunt putin mai fericita. Noptile alea lungi, si perna in care imi ascundeam durerile par atat de departe… sper sa ramana acolo.  Uneori mi se pare ca sunt captiva intr-o poveste de vis, dar de fiecare data cand se trezeste soarele, ma trezesc si eu ,si realizez ca e REALITATEA mea! Niciodata nu a fost atat de dulce cu mine.

Iti multumesc, tati ! Fetita ta invata ce-I fericirea pura. Las-o sa fie...

joi, 11 mai 2017

Basmul tau, realitatea mea.


Barbatul e un  las. Sau cel putin unii. Te parasesc atunci cand ai cea mai mare nevoie de ei. Tu, femeie, mandra-ntre stele, sa nu ierti asta !  NICIODATA ! Tu nu meriti asa ceva in viata ta !  Nu exista, “ma tem, am indoieli, vreau o pauza, nu stiu daca te mai iubesc, sau la revedere” – doar ADIO, iubitule ! E cel mai sanatos asa. Plangi, zbiara, tranteste tot, blesteama-te pe tine, pe el, scrie-ti furia cateva zile, apoi revino-ti !

O sa se intoarca intr-o zi, dar daca el n-a ramas cand conta, cand bratele lui iti erau singura alinare, pleaca femeie, fara regrete !

Esti puternica si dura de multe ori, dar totusi atat de delicata… in mintea si inima ta si-au facut culcus multi monstruleti, si-ai dus multe razboaie datorita vrajitoarei Vietii care te-a impins spre nebunie, izolare, impotenta emotionala, indoieli si pesimism.

Dar intr-o zi, cineva va rasari in calea ta, cineva faurit din raze de soare care iti va incalzi sufletul, chiar si atunci cand nu e langa tine. Cineva o sa-ti “mutileze” chipul cu zambetele cele mai  autentice, si vei naste din nou lacrimi… de fericire, suflet drag !  Si de data asta nu vor fi trecatoare ! Acel el o sa te tina de mana in clipele cele mai grele, o sa te cuprinda cu bratele lui, o sa te prinda de mana si te vei simti invincibila, cea ma norocoasa din intregul regat… cavalerul tau in armura, care o sa te invete sa iubesti de la A la Z, si o sa darame zidul construit in jurul acelui suflet torturat si manjit . O sa te priveasca ca si cum in ochii tai ar regasi adevaratul paradis.

Si intr-o zi printesa din poveste a devenit cea mai bogata din cele 9 lumi. Acum are doi ingeri, unul care inca de mica a protejat-o din Ceruri, si nemaifacand fata, vazand ce dezastru este, i-a trimis un inger si pe Pamant. A coborat in zi de doliu, alunecand de pe curcubeu, in bratele ei. 

 << Iti multumesc tati, pt ingerul trimis, isi face treaba bine. Mereu ma pot baza pe el. Ma simt implinita. Si tati cand ma cuprinde cu ochii aia frumosi ma topesc, sunt cu adevarat plina sufleteste. Eu ii zic minunea mea. Dar eu stiu ca de fapt e minunea ta, ai complotat acolo sus cu Doamne, Doamne. Si mi-e dor in fiecare secunda in care sunt departe de el... dar dorul asta nu ma doare caci stiu ca mereu o sa fie prezent acolo, la usa sufletului meu. E un dor placut, plapand... caci eu tot il simt aproape, la loc caldut in inima mea. Stii doar ca asta nu mi s-a mai intamplat. Tati, cineva ma iubeste... si ma priveste asa cum mi-am dorit mereu sa fiu privita. Il iubesc, tati. Nu vreau sa-l pierd cu copilariile mele. >>
Daca inca visez, va rog sa nu ma treziti.
P.S Am prins ingerul de aripi si i le-am taiat, sa nu se mai intoarca de unde a cazut.

luni, 30 ianuarie 2017

Darkness fairytale .


Oamenii pleaca mereu cand afla ca nu esti ce au gasit la inceput, cand erai imbracata in toate hainele alea groase alea ale aparentelor. Incep sa se sperie cand iti dezbraci sufletul si fug.  Arunca o privire, din curiozitate, fara sa mai indrazneasca a intra. E prea multa dezordine, mizerie si noroi. E dezastru total, si oricand s-ar putea darama toata incaperea aia saracacioasa, parca cotropita de cei mai mari invadatori. Nu-i decat intunericul, demonii ei si umbra unei fetite nefericite care nu-si gaseste locul orunde s-ar afla. Incepuse sa creada ca singurul loc in care avea sa-si gaseasca linistea era doar intr-un iad, faurit special pt ea, cu propiile forte, unde singura persoana pe care ar fi putut s-o raneasca ar fi ea insasi. Nu voia sa mai lase pe nimeni sa o priveasca in timp ce viata o tortura si o intepa, de fiecare data cand ceva bun se intampla. Nu-si dorea decat sa evadeze, sa-si uite povestea. Era obosita...
Si intr-un final a reusit ! Si-a trait nefericita pana la adanci batranete, intr-un castel  din piatra, alaturi de-ai ei demoni, departe de toate visele ei, si privirile oamenilor care o judecau . Era atat de fericita in nefericirea aia a ei in care se adancise, de parca il prinsese pe diavol de-un picior !   Probabil ca asta se si intamplase. N-am mai auzit de ea din acea zi. Ii era mai simplu sa se refugieze acolo, decat sa mai simta totul atat de profund. O durea atat de tare ca mai degraba ar fi preferat sa-i fie smulsa carnea de pe ea, bucatica cu bucatica...