Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

marți, 9 august 2016

O privire cat o mie.

Cateodata o cuprindea nostalgiile. Dar cum sa nu o faci cand l-ai prins pe Dumnezeu de un picior ? Poate in viata fiecaruia exista niste ochi albastri, dar nu toti reusesc sa te marcheze. Ii intalnise si ea pe drumul vietii. Nu putea afirma ca i-a iubit, dar era omul cu care avea cea mai puternica conexiune de pana acum, din orice unghi ai privi. Pe langa asta ii legau si niste povesti de viata asemanatoare.
Si n-ai cum sa-l uiti, era barbatul care o privise intr-un mod in care absolut nimeni nu o mai facuse. Asta simtea cand uita sa-si mai ia ochii aia superbi de la ea, erau o minune. O privea cu o dragoste blanda, ideala si totodata cu o pasiune neimblanzita. Toate astea era el.
Adora nebunia si copilaria ei de care multe persoane se fereau <stiau ei ce stiau >. O iubea dimineata ciufulita, in tricoul lui preferat, o iubea si mai mult fara machiaj. Zambetul ei era singurul accesoriu pe care avea voie sa-l poarte in preajma lui; si ei ii era atat de usor sa faca asta cand o tinea de mana…  Era mereu acolo.
Ca intotdeauna, la primul coboras a renuntat.  A ales sa fuga, n-a putut ramane sa lupte. Asa stie ca nu l-a iubit.  
Pt unicitatea acelei priviri n-are cum sa existe uitare, va dainui mereu in inima ei. Era constienta ca nu o s-o mai gaseasca niciodata la un barbat. Si povestea lor nu fusese doar despre asta, dar ar fi prea multe de zis.

Si mi-am zis:  Cand cresc mai mare, vreau si eu un barbat care sa ma priveasca ca in povestea mea! 
Constiinta mi-a raspuns imediat:  Sigur nu l-ai avut ???
(…)
Tacere de mormant.
Constiinta: Sa nu indraznesti sa plangi pt o amintire, nici macar pt greseala ta. E tarziu si trebuie sa dormi ! Tomorrow is a new day .

Probabil asta e printre #putinele postari fara nici o cosmetizare brutala: sincer, curat si din suflet.

luni, 1 august 2016

Amintirea plajei.


Ma plimb pe malul marii in incercarea de a-i deslusi povestea. Un val ma saluta prietenos. Plaja n-a fugit nicaieri, inca n-a uitat de cei doi indragostiti rapiti de noaptea lunga. Plaja inca vorbeste despre iubirea lor si despre acel august; povestea lor a ramas acolo impregnata in fiecare imprejurime. Marea inca le cunoaste secretul, nici macar vantul si furtunile n-au putut sa stearga urmele acelei mari iubiri. Cu toata vegetatia uscata din jur, amintirea ei nu s-a ofilit.
E asa tarziu pt sufletele lor, nu mai respira de mult unul pt altul. S-au schimbat. Si nu e vorba de miile de kilometri ce-i despart, asta nu a fost niciodata o problema cand vine vorba de dragoste, s-au strans prea multe si intr-un final s-a facut curatenie generala. Unul a terminat mai tarziu, altul mai devreme, insa amandoi au reusit sa-si renoveze inimile, acum un aer proaspat ii inconjoara.
In unele inca e prea curat, nimeni n-a reusit sa mai ravaseasca acea camera a sufletului. Este goala, nici cu miros de primavara, dar nici a toamna tarzie.
Unele amintiri sunt menite sa devina nemuritoare. Astea sunt acele povesti nespuse, atat a mai ramas.