Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

joi, 14 ianuarie 2016

Suflet rece


E cumplit de rece, unde sunt ? M-am trezit peste noapte captiva in aceasta bula ciudata. Privesc buimaca in jur si peretii parca se strang in jurul meu. Nu-mi mai simt incheieturile mainii si trupul mi-e amortit de raceala inimii mele. Sunt inchisa in odaia sufletului meu. Sunt pereti uriasi de sticla si destul de aburiti. In spatele lor se gaseste rasuflarea oamenilor pe care se presupune ca-i iubesc, dar eu nu prea ii mai aud. O mana de barbat incearca sa ma traga in afara. Mi-e prea necunoscut asa ca-l reneg imediat.: '' Pleaca, ma descurc cu propia nebunie. Nu-i nevoie de doi.'' Prea pazea prin colturile inimii mele, probabil astepta sa intre ca sa darame totul prin imprejur. Imi ascult doar tacerea care-mi canta in surdina. Un oftat de-al meu adanc mai cutreiera fortareata din cand in cand. Chipul mi-e fad, lipsit de expresivitate, nici urma de culoare. Este blanc totul in suflet, nu are ce sa-mi schiteze nici macar un zambet. Nu simt nimic, doar detasare totala de orice turbulenta sau emotie din exterior. E sec, si totusi...ma simt in siguranta. Inima e bolnava, sufera de impotenta si nu asteapta sa devina functionala, n-are nevoie de medicamente sau un colac de salvare. 
Exista zile cand o rana mai veche sangereaza pana la refuz, dar nici asta nu mai doare atat de tare...am atins cota maxima de indiferenta. Doar diavolii mai apar neinvitati si danseaza cu mine cand ma imping catre o noua nebunie. Te hipnotizeaza. Ma prind in dansul lor poetic intr-un peisaj de vis si dupa, ma indeammna sa manjesc totul cu pacatul meu.  Totul e asa cum mi-au prezis.  Te trec anii si tu tot aici esti...
'' Copila mea , tu cu sufletul tau cald si primitor, sa tii minte ca nu-mi lipsesti !  

miercuri, 6 ianuarie 2016

Iarta-ma ca mi-e dor


Cand noaptea vine te chem langa mine. Imaginea ta o desenez in minte, bratele tale ma cuprind, dar e doar un joc amar, al dorului joc.
Adevarul e ca stele imi sunt mai aproape si stralucesc si mai placut ca noi doi. Noi n-am apucat sa stralucim niciodata-n realitate. Poate doar pe hartia purtata de-ale mele ganduri in noptile infrigurate… Dar sa-mi scuzi dezordinea, e putin cam stearsa de suspinele si lacrimile lasate in urma.
Iar pt mizeria lasata in suflet, stai linistit, e doar vina mea, am coborat eu prea repede zidurile si ti-am deschis larg portile…
Iarta-ma ca ti-am aratat bucati ale inimii mele de care habar n-aveai... iarta-ma ca te-am iubit si ca ti-am zambit…iarta-ma ca ma comportam ca cel mai fericit copil  cand te vedeam. Iarta-ma ca de fiecare data cand plecai mi-era teama sa-ti mai dau drumul... Iarta-ma ca te-am mai purtat din cand in cand si pe marile involburate ale sufletului meu...  Iarta-ma ca mi-ai  devenit slabiciune…
Iarta-ma ca inca  mai supravietuiesti in mine… iarta-ma ca n-am putut sa-ti ofer mai mult, Iarta-ma ca nu mi-ai  dat ocazia asta… Iarta-ma ca ti-am crezut minciunile, ca am avut atata incredere in tine si ca am crezut ca o sa rezistam pana in ziua de azi.   
Nu mai am cui te cere… Dar te vreau inapoi atat de mult…  mi-ai oferit ceva ce nu stiam ca-mi lipseste…       
Sa ma ierti ca inca si azi mi-e dor, ca nu pot stinge flama asta care ma inunda cu totul in interior. Pe tine am sa te revad in ziua-n care o sa reusesc sa te mint in fata ca el e cel ce mi-a calcat pragul inimii, ca acum altcineva se bucura de savoarea buzelor mele... ca nu mai esti tu cel ce gusta din trupul meu. Pana atunci nu ma mai intreba ce fac, nu-mi mai purta de grija, nu vreau sa te aud, sa te vad, sa te respir.  Te car in fiecare zi ca pe o povara intr-al meu suflet. Imi ajunge. Nu pot sa te urasc, din pacate , desi poate o meriti din plin.