Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

luni, 5 decembrie 2016

Usa sufletului tau.

Sufletul este un templu si trebuie pasit cu mare grija. Sa intri sa-l descoperi in liniste si cu multa migala, sa nu rupi cate ceva. Nu te lasa speriat de acea dezordine, sau de zgomotele si vocile ciudate ce o sa incerce sa te alunge. Sunt demonii mei, dar daca ii tratezi preferintial o sa se imblanzeasca. Habar n-ai cat e de usor. Degeaba urla ei acolo si se agita. Degeaba imprastie venin. Cand ai sa te apropii ai sa citesti adevarul lor, nimic nu e ceea ce pare. Nu te teme, iubite, daca intunericul o sa-ti fie calauza, chemarea inimii mele te va ghida pe drumul corect. Nu te intorce la mijlocul drumului, ei o sa te sfasaie caci se vor tavali de durere si iti vor terfeli numele. Amintirea lor iti va fi blestem etern in fiecare cosmar.

Cand ai sa pasesti in altarul sufletului meu ai grija sa nu-l murdaresti si mai tare, mai bine ma tii de mana si ma ajuti sa-l curat. Nu-l darama, si nici nu incerca sa-l atingi daca ai ganduri malefice, daca n-ai de gand sa ramai macar o viata aici, si cealalta, daca suntem norocosi. Cand ai sa depasesti toate aceste bariere, si ai sa treci de ultima usa a sufletului meu, magicul se va naste... o viata privita prin cei mai frumosi ochi, plina de lumina si culoare. Tu ma invarti in pasi de dans, pe piesa noastra preferata. Si lumea noastra e nemuritoare cand ne pierdem unul in privirea altuia. Unicitatea acelor ochi arde fiecare celula ce ma construieste... arde armura. Pana si Raiul e invdios pe noi doi.

 Asa ca ramai, te rog. Invata-ma sa fim !

vineri, 2 decembrie 2016

Ruga de dragoste

Te-as iubi daca m-ai lasa. Te-as iubi in mii si mii de feluri
Te-as iubi in fiecare zi , chiar si atunci cand esti departe, te-as adora precum luna isi iubeste soarele.
Te-as citi si nu te-as mai termina, fara un final, asta e mai mult ca perfectul.
Te-as scrie pe fiecare rand, mi-ai fi fiecare virgula traita pe hartie, fiecare semn de exclamatie. Niciodata punct sau semn de intrebare.
Iubirea mea e o adevarata nebunie, mi-ai fi ultimul gand din noapte, ultima respiratie si fiecare bataie de inima ti-ar purta numele !
Chipul tau senin mi-ar fi rasarit de soare, in orice parte a zilei ! Te-as arunca inapoi in Rai, de unde ai venit, daca zambetul tau nu mi-ar aduce atata satisfactie, emotie si implinire.
Imi misca fiecare bucatica de suflet putrezita atunci cand ii aud vocea si-i vad privirea. E multa culoare si explozie acolo !
Imbraca-ma cu aroma ta si incalzeste-ma cu caldura trupului tau. Te-as savura precum ma bucur la ciresele de mai !
Dezbraca-ma de toata aceasta armura pe care o port dupa mine zi de zi si poarta-mi sufletul  pe brate, dar cu mare grija. Stiu ca tu chiar ai putea avea aceasta putere asupra mea.  Ajuta-ma sa ma salvez de aceasta povara, te rog ! Ne-am bucura impreuna de roadele unei inimi dezlantuite. Eu ti-as darui totul. Si daca intr-o zi toata dragostea din lume ar seca, in mine tot ar ramane ceva pentru tine.
Aduna-mi resturile ramase imprastiate, si impreuna, hai sa construim o iubire nemarginita. Tu ai sa-mi devii intreg. Sa nu te temi niciodata langa mine, atata timp cat port in piept aceasta inima .
Si ca toate astea sa fie posibile, nu trebuie decat sa ma chemi… cu vocea, cu gandul ,cu privirea, nu conteaza, eu am sa te aud.  Cere-ma si primeste-ma in sufletul tau, te rog.!!! Eu stiu ca tie o sa-ti pot deschide usa inimii mele, o sa stii cum sa strabati acele odai vechi si intunecate, fara sa te ratacesti. Ai putea fi eroul sufletului meu…

P.S Atata timp  cat exista inspiratia de a scrie, eu stiu ca mai pot simti, ca pot fi vie, chiar daca e ceva mic de care ma agat . Eu oricum, am pt ce sa-ti spun multumesc !

duminică, 20 noiembrie 2016

Iadul de azi, paradisul de maine.

Iadul de azi, paradisul de maine.
Asta inseamna sa fii un visator si un optimist  !

Taraste-ma chiar si pana in iad daca e nevoie, absoarbe-mi frumusetea, nu va conta atata timp cat te tin de mana. Eroule, mi-ai promis o calatorie cu un bilet fara retur, dar nu m-ai anuntat cand. Ai uitat de mine ? Cum sa uiti de carnea plamadita dintr-al tau trup ? Chiar daca o sa arda carnea si o sa putrezeasca tot in mine, am sa te urmez si o sa te imbratisez cu zambetul pe buze. Cu ocazia asta o sa aflu si eu ce inseamna sa zambesti. Real si din toata inima. Nu o sa mai simt durerea. Nu poate fi mai rau ca pe taramul “vietilor” atarnate de-un fir de fericire atat de subtire. Eu nu-mi am locul aici, sunt doar o umbra cu iz de primavara. Pacalesc viata, dar n-o traiesc. Ii zambesc caci asa ma evita si nu ma mai intreaba de nefericirea mea.

Te chem iar, hai vino, mi-ai promis ! Nu ma mai lasa in agonia asta care ma termina. Sunt egoista, o stii si tu, o stiu si ei, dar cred ca doar in bratele tale as gasi ceea ce am pierdut acum multi ani. Nu-i vorba de dor, e vorba ca nu te-am avut la nevoie. Trebuia sa ramai langa mine, la dracu ! Dar mi-ai fost rapit. Refuz o viata fara tine.  Merg… taras, dar am murit de mult, odata cu tine.

Privesc oglinda, dar nu mai recunosc omul acela. Au zgariat inima-n mine si au muscat din ea, fara ca macar sa mai scuipe inapoi resturile cu care si-au indulcit zilele. Vezi de ce nu mai sunt intreaga ? Daca erai tu, eroule, aveai grija de mine, intru totul. Cum sa ma reintregesc acum ?

Povestea inca nu s-a sfarsit…  Cat timp o sa dainuiesc hoinara pe-acest taram, n-am sa cunosc implinirea fara tine. Termina–ma mai repede. Nu conteaza daca-i lent, eu sunt fericita daca o sa intalnesc sfarsitul langa tine. Arunca-ma in ghearele celor mai feroce fiare, zgarie-mi inima, scrijeleste pe toti peretii cu sangele meu, lasa-i sa ma urasca, sa arunce in mine cu noroi si pietre, sa ma vada in genunchi plangand. Invata-i sa ma ocoleasca, sa le repugn, sa ma ingroape in cele mai amare cuvinte, sa-mi ucida orgoliul, sa ma joace in picioare, sa-mi terfeleasca numele, nu va conta, atata timp cat destinatia e aceeasi.

 Aduna-ma langa tine, te rog , asa sfartecata in mii de bucatele. Tot va fi mai bine.

marți, 8 noiembrie 2016

Micul meu Paradis.

La sfarsit conteaza doar sa-intalnesti Paradisul. Oh, si ce bucurie, cand tu dai in fiecare zi de el…
Azi am revazut marea infinita… da, da erau ochii lui senini, care imprastiau lumina si culoare intr-al meu suflet de copil. Rad cu totul.
Ne incurcam confuzi privirile, dar ne facem ca nu ne stim. Cata neputinta. E mai simplu asa.
Dar eu…ma bucur de fiecare clipa petrecuta in paradis, acel paradis care sta conturat in zambetul persoanei dragi, acel zambet care lumineaza toata incaperea cand apare. Ce stupid trebuie sa sune, pt tine, nu ?
Sa ne indulcim cu visele unei iubiri platonice. Este in regula atata timp cat iti imbraca chipul intr- o mantie plina de veselie si-ti incalzeste inima, asa cum oamenii comuni nu isi pot inchipui. Doar zanele. Zbor in bratele tale si-ti framant usor buzele, cu ale mele.
Aduna-mi gandurile, amintirile, fanteziile toate si lasa-le sa se desarte in universul meu paralel.  Aici mai pot sa traiesc. Aici, inca mai simt. Sa nu crezi ca mint, dar e singura iluzie de care se mai poate prinde inima. Mai mult nu e capabila. E fragila si totul mi-e sec. Chiar si ciocolata imi pare mai amara. E pustiu. Nici de ti-ai dori sa vii, n-as putea sa te invit. Ai fi infricosat de ceea ce ai gasi prin acele camere intunecate.  Ai scotoci in zadar. E multa mocirla si te-ai impiedica de ea, chiar daca te-as prinde eu de mana. Poate cate un strigoi neprietenos o sa-ti mai taie calea. Atat am sa-ti ofer in realitate. De asta e mai bine sa traim doar pe hartie. 
Tu imi hranesti zambetul de zi cu zi. Totodata, tu esti otrava din glasul meu, iar eu sunt actrita cea mai desavarsita. Pana raman doar eu si ale mele ganduri umbrite de lipsa ta. Reprezinti focul de dupa poarta Iadului, si caldura pe care doar un Soare- minune ar putea sa o impartaseaca.  
Cateodata cuvintele tale ard bucati din suflet, iar altadata aprinzi speranta. E nevoie de prea putin, asta e greseala mea.
Sunt atatea cuvinte si dorinte ce stau ascunse intre noi, dar totul este prea departe, mult prea departe…

luni, 19 septembrie 2016

Cand inima urla, si gura tace, fii multumit !

Uneori imi doresc a avea forta necesara sa nu-mi mai las sufletul sa taca... cuvintele sa urle in toata splendoarea lor, fara sa-mi mai pese. Suntem atat de constransi de limite, ratiune, orgolii ca uitam ceea ce ne dorim cu adevarat. Ah, si se simte bine aceasta putere, insa inima continua sa tanjeasca si sa-si planga toate dorintele si vorbele inghitite in sec de-atatea ori. Oare pe cine ar trebui sa ne bazam ? Minte sau ratiune ? Eu cred in minte, n-ar trebui sa fie asta calea corecta ? Si cine dracu o face pe ea sa taca ??? Sufletul ti-e plin de atata emotie si sentiment, ca ar putea sa rabufneasca in orice moment, dar te abtii, pt ca esti puternica ! Gandeste-te ca tu n-ai plans nici macar in ziua #aia, si chiar si peste ani toti au avut grija sa iti reaminteasca, de parca cine stie ce mare pacat ai facut ! Ei nu stiu ca tu nu te afisezi de fata cu restu. Inca de mica ti-ai impus asta . Urasti oamenii care nu-si asculta si ratiunea, macar putin ! Zambeste, indiferent ca se darama lumea sau ai ramas singur. Zambeste-le si lasa-i sa se intrebe cat de cruda poti fi daca esti capabila de asa ceva. Mie asa mi-au zis. Iubeste-ma sau uraste-ma, dar nu ma schimb !
P.S Nu o sa uit NICIODATA persoana care m-a cunoscut cel mai bine. Ai avut dreptate !

joi, 1 septembrie 2016

Sarutul unui "strain" .

Da, sarutul unui strain de suflete, al tau.
Ai  incercat sa saruti vreodata un chip  frumos cu suflet gol ? Presupun ca da. Dar un suflet plin cu otrava altuia ? Sunt blestemate la neuitare eterna, acele inimi.  Povesteste-mi, cum s-a simtit ? Iti evita privirea, nu-i asa ? Si tot timpul isi tinea ochii inchisi  sa-si imagineze ca el/ea e de fapt acolo. 

Printre avalansa de sarutari  pielea ta se va razvrati, iar corpul va urla din toate incheieturile, nu ! Tu  o sa incerci in continuare sa te torturezi  in bratele lui, desi  inima si mintea cu siguranta nu sunt acolo. Era cea mai dura cruzime la care te-ai supus. Tu vrei doar sa uti si sa stergi orice atingere a barbatului la care ti-e gandul. Iar buzele tale o sa-ti sopteasca mereu ca ele nu sunt perechea lor preferata. Si ai sa te opresti, apoi iar ai sa incerci sa o iei de la capat. Te cunosc.

Oh, ce trist ! Dar sufletul, draga mea, pe el nu-l minti….si nici pielea nu o poti pacali… mereu  va freamata dupa a lui mana calda care te imbie la placeri nebanuite. Ti-e prea strain acel om ca sa-l lasi sa te murdareasca, amintirea celuilalt nu  se va distruge asa.  Te trezesti buimacita la realitate si-l privesti  speriata, ca si cum ar fi prima data cand il vezi.  Nu-ti raman prea multe de facut, si…   fugi, fugi,  fara sa te mai uiti inapoi !  

marți, 9 august 2016

O privire cat o mie.

Cateodata o cuprindea nostalgiile. Dar cum sa nu o faci cand l-ai prins pe Dumnezeu de un picior ? Poate in viata fiecaruia exista niste ochi albastri, dar nu toti reusesc sa te marcheze. Ii intalnise si ea pe drumul vietii. Nu putea afirma ca i-a iubit, dar era omul cu care avea cea mai puternica conexiune de pana acum, din orice unghi ai privi. Pe langa asta ii legau si niste povesti de viata asemanatoare.
Si n-ai cum sa-l uiti, era barbatul care o privise intr-un mod in care absolut nimeni nu o mai facuse. Asta simtea cand uita sa-si mai ia ochii aia superbi de la ea, erau o minune. O privea cu o dragoste blanda, ideala si totodata cu o pasiune neimblanzita. Toate astea era el.
Adora nebunia si copilaria ei de care multe persoane se fereau <stiau ei ce stiau >. O iubea dimineata ciufulita, in tricoul lui preferat, o iubea si mai mult fara machiaj. Zambetul ei era singurul accesoriu pe care avea voie sa-l poarte in preajma lui; si ei ii era atat de usor sa faca asta cand o tinea de mana…  Era mereu acolo.
Ca intotdeauna, la primul coboras a renuntat.  A ales sa fuga, n-a putut ramane sa lupte. Asa stie ca nu l-a iubit.  
Pt unicitatea acelei priviri n-are cum sa existe uitare, va dainui mereu in inima ei. Era constienta ca nu o s-o mai gaseasca niciodata la un barbat. Si povestea lor nu fusese doar despre asta, dar ar fi prea multe de zis.

Si mi-am zis:  Cand cresc mai mare, vreau si eu un barbat care sa ma priveasca ca in povestea mea! 
Constiinta mi-a raspuns imediat:  Sigur nu l-ai avut ???
(…)
Tacere de mormant.
Constiinta: Sa nu indraznesti sa plangi pt o amintire, nici macar pt greseala ta. E tarziu si trebuie sa dormi ! Tomorrow is a new day .

Probabil asta e printre #putinele postari fara nici o cosmetizare brutala: sincer, curat si din suflet.

luni, 1 august 2016

Amintirea plajei.


Ma plimb pe malul marii in incercarea de a-i deslusi povestea. Un val ma saluta prietenos. Plaja n-a fugit nicaieri, inca n-a uitat de cei doi indragostiti rapiti de noaptea lunga. Plaja inca vorbeste despre iubirea lor si despre acel august; povestea lor a ramas acolo impregnata in fiecare imprejurime. Marea inca le cunoaste secretul, nici macar vantul si furtunile n-au putut sa stearga urmele acelei mari iubiri. Cu toata vegetatia uscata din jur, amintirea ei nu s-a ofilit.
E asa tarziu pt sufletele lor, nu mai respira de mult unul pt altul. S-au schimbat. Si nu e vorba de miile de kilometri ce-i despart, asta nu a fost niciodata o problema cand vine vorba de dragoste, s-au strans prea multe si intr-un final s-a facut curatenie generala. Unul a terminat mai tarziu, altul mai devreme, insa amandoi au reusit sa-si renoveze inimile, acum un aer proaspat ii inconjoara.
In unele inca e prea curat, nimeni n-a reusit sa mai ravaseasca acea camera a sufletului. Este goala, nici cu miros de primavara, dar nici a toamna tarzie.
Unele amintiri sunt menite sa devina nemuritoare. Astea sunt acele povesti nespuse, atat a mai ramas. 

sâmbătă, 16 iulie 2016

Invitatie la dans

Din fanteziile unei visatoare...
Si ce rost ar mai avea sa ne ascundem in spatele unor dorinte inabusite.  De ce sa le mai sugrumam in acest joc naiv pt copii. Hai sa ne dezmortim trupurile unul intr-altul. Hai sa ne fiarba impreuna sangele in vene. Sa stingem odata tot focul asta care arde necontenit. Hai sa incetam a ne mai tortura din priviri. Hai sa ne gadilim impreuna toate simturile. Eu ma dau batuta… in bratele tale. Renunt sa mai pastrez toate astea in mine. Te invit sa ne scufundam in noaptea adanca si sa lasam libere trupurile noastre… sa danseze asa cum ne dicteaza dorinta. Cateodata poate fi in regula sa te lasi prada propiului instinct. Sa lasam deoparte ratiunea pentru o ora, ca ea oricum n-ar avea ce cauta intre noi. Apropie-ti trupul de-al meu sa simtim caldura unul altuia, hai sa ne imbatam doar din paharul placerilor noastre carnale. Vreau sa ma patrunzi si sa-ti strig numele innebunita de satisfactie.  Arata-mi lumea ta, si fa-ma sa vibrez doar cu o atingere...  prinde-ma si aprinde-ma ! Domina-ma. Fii zeul meu in noaptea asta si potoleste-mi setea de tine, de ce sa ne rapim aceasta fantezie. Stinge-ma si pleaca ! Chiar eu am sa te alung, n-ai putea sa-mi daruiesti mai mult ! Hai sa facem o nebunie. Vreau sa fim. Si dupa ce toata dorinta se va consuma o sa ne intoarcem la vechile noastre vieti.

sâmbătă, 2 iulie 2016

Reintalnire cu marea.


Te-am revazut, te-am admirat si ti-am scris iar. Mi-ai oferit zile de vis…. M-am lasat absorbita de toate minunile pe care le oferi.  Iti multumesc pt tot. iarta-ma ca n-am putut ramane mai mult, dar o sa fie timp si pt noi. M-ai incantat cu peisajele tale, te-am gustat din nou, m-am scufundat  in linistea apelor tale. Prin partile astea nu prea te agiti. Imi placeai mai mult atunci cand te dezlantuiai, pareai mai in largul tau. Mi-ai mangaiat talpile dupa o zi grea prin plimbarile pe mal si ai avut grija de mine.  Tu m-ai rasfatat, iar nisipul de pe plaja mi-a gadilat picioarele. Briza ta ma racorea si ma ferea de caldura soarelui. Mi-ai indulcit zilele. Te-am cunoscut altfel de cat te stiam. Si erai atat de limpede si stralucitoare, concurai cu mandrul soare la acest aspect. Cu tine in preajma reuseai sa imi porti toate gandurile negative departe, in larg… nu le mai simteam, nu mai strigau in mine, sufletul imi era atat de usurat… De asta te ador atat de mult , esti asemeni unei zeite pt mine.  M-ai invaluit in lumea ta si-am uitat de tot ! Terapie curata. Te priveam si imensitatea ta ma coplesea uneori, nu aveam izbanda in a-ti gasi sfarsitul. Esti infinita. Am zambit in fiecare zi cand ma trezeam, deschideam geamul si tu erai acolo, m-am delectat in fiecare seara cu apusul, iar dimineata cu rasaritul. Esti o minune in orice ipostaza.  

miercuri, 8 iunie 2016

Lost in the darkness...

Am obosit, ingere, mai tare ca tine… Ma sfarsesc putin cate putin. Nu imi doresc decat sa ma odihnesc in bratele tale. M-am pierdut undeva la limita dintre realitate si nebunie, dintre pericol si siguranta; m-am scufundat in intuneric si mi-am construit un altar in fata caruia cad in fiecare seara, in genunchi, multumindu-i ca ma protejeaza. Ma dor oasele, iar carnea in interior a putrezit in mine. Mi-e rece. Asta e tot ce mai simt; si durerea asta neintrerupta care imi inteapa pieptul, iar sufletul mi-e prea ingreunat de povara amara a vietii. Nu stiu cand m-am oprit din a trai. Cred ca a fost dinainte de a afla despre monstrul care si-a facut cuib sub pielea mea… poate a fost cand m-ai parasit, inca nu realizam asta atunci, desi in fiecare zi te-am strigat pe nume. 
Azi te astept in gara Sperantei, sa treci si pe la mine. Ai sa-mi recunosti chipul, sufletul insa nu, l-am declarat pierdut, oricum n-as avea de ce sa-l iau cu mine acolo. Cantareste tone, e umplut cu mult jeg si imbibat in alcool, incarcat cu dezgust fata de oameni, aprins de egoism, miros de mucegai si intuneric. O sa fie multa lumina acolo unde mergem daca ma tii tu de mana. Mi-am pastrat intr-o cutie micuta visele, poate ca acolo o sa le eliberez, sa-si urmeze calea.
Ai sa-mi promiti ca ajungi de data asta ? Uite, eu mi-am cumparat biletul, si nu e cu retur. Raman cu tine, ok ? Vreau sa ma imbraci cu haina sufletului tau curat, sa ma porti acolo unde eu n-am reusit sa ajung. Fii tu ghidul meu, fara tine o sa esuez. O sa ma ratacesc, nu o sa ajung la destinatia potrivita.
O mie de ganduri  isi fac loc in capul meu. Si urla. Nici nu ma lasa sa dorm noaptea. Nu mai am forta sa  lupt cu ele, am sa renunt, le deschid calea. Poate ca o sa plece, daca le ignor. Este in regula daca invatati sa traiti doar in lumea cuvintelor, pe foi ce mai tarziu le aruncam in cosul de gunoi, si nu in lumea reala.
Si raman doar fantezii, fanteziile unei visatoare….

La multi ani fericiti, mie ! :)

sâmbătă, 21 mai 2016

Ma lepad de cuvinte .

Catre imaginatia mea .

Cuvintele sunt doar cuvinte, si este in regula sa nu le dai viata lor, poate doar pe hartie...  insa asta nu le face adevarate, asta nu e viata pe care mi-o doresc. Si…  m-am gandit sa-ti las un gand… nu-ti meriti locul aici, dar hai sa rupem tacerile astea cu adevarul, sa nu ne mai lovim printre cuvinte….  Sa exprimam altfel  ceea ce simtim atunci cand vorbele imprastie venin.
Hai sa fugim pe culmi de basm sa nu ne mai impiedicam de orgolii rasuflate, de cuvinte care ranesc… Suntem prea obisnuiti cu armurile noastre, iar cand suntem nevoiti sa renuntam pur si simplu nu suntem capabili. Cate-un gest plin de caldura ma mai da de gol cateodata, insa ma pricep sa te fac sa ma urasti dupa, de ce sa ma dezgolesc de hainele inimii mele.  Nu vreau sa raman singura si infrigurata. Oh, dragule, dar cine e perfect ? Eu stiu ca nu sunt, si nici n-am pretins. Ne infruptam unul din altul si dupa ne evitam.
Mai degraba ti-as arunca in fata un ‘’te urasc’’ aparent autentic, decat sa-ti citesc din cartea sufletului meu… Nu vreau sa te doare precum ma chinuie pe mine. Pe tine vreau sa te stiu in siguranta, mereu, oriunde ai fi, cu oricine ai fi .

Hai sa ne impacam sufletele, tu cu al meu si eu cu al tau… Hai sa nu mai ardem intre noi focul indiferentei si al negarii..Hai sa fim, fara ca restul lumii sa ne priveasca . Nu o sa-ti promit un final fericit, dar un inceput pe care sa nu-l uiti.. Si daca toate astea chiar n-au sa aiba un sfarsit, va deveni de vis.


vineri, 13 mai 2016

Revedere II

Catre imaginatia mea... 

Fusese o zi obositoare, ma asez pe bancheta din spate, si in drum spre casa ma scufund intr-un somn adanc. Cineva imi tulbura linistea si se aseaza langa mine. Imi era atat de familiara caldura corpului lui, o resimteam prin toti porii. Imi alearga un nume prin suflet, dar era imposibil. Deschid ochii si esti chiar tu: baiatul pe care nu ma oprisem niciodata din iubit. Il surprind cum ma privea incantat. Trecuse mai bine de un an de cand ne revazusem. Doua chipuri, aceleasi doua suflete nepatate de muscatura timpului, acum fata in fata. Ultima data purtasem un adevarat razboi din cauza minciunilor mele, i-am zis ca sunt indragostita de G. Si a crezut.
Siraguri de lacrimi se bat sa se stranga pe fata mea, insa ma abtin si sar in gatul lui cu cel mai larg zambet. Te strang atat de tare incat ne doare pe amandoi. Sunt atat de fericita, nu ma mai satur de ochii tai, de zambetul tau, de tot ceea ce reprezinti. Te memorez cu fiecare detaliu si dau replay imaginii tale de fiecare data cand am nevoie de tine si nu esti.
Ma inteapa cu niste vorbe acide, iar apoi revine la blandetea de care m-am indragostit, acea blandete pe care prea putini au reusit sa o descoase. Iar eu, cu multa rabdare, si cu sinceritate am avut grija de inima lui: l-am ingrijit cu multa migala, l-am lasat sa respire si am cusut ce era rupt: nu ma  pricep la artele sufletelor, dar pt al tau am fost o croitoreasa desavarsita. Nici n-ai simtit cand s-a intamplat.
Mereu mi-au zis ca am nevoie de mai mult in viata mea, dar ei habar n-aveau, ei nu il cunoasteau asa cum il stiam eu !!! Ei se lasau amagiti de exteriorul lui de om dur si superficial.       -  Se pare ca ti-am lipsit !
Incerc sa neg cu agitatia specifica mie..
  -  Shh... sa nu ma mai minti niciodata !
Ma ajuta cu bagajele pana la mine acasa... of mi se pare asa ciudat. Nu  speram sa mai dau ochii cu el vreodata. Il ingropasem in cimitirul amintirilor mele, ala la care mereu ma intorceam sa aprind o lumanare, desi stiam ca e in zadar. 
 -   Raman in oras pt 2 saptamani, apoi ma intorc la viata mea in SUA.
    Si cand te gandesti ca odata eu eram viata lui... In doar doua ore m-a ravasit emotional, iar acum aud ca o sa plece... oricum ma asteptam. Ce ar trebui sa fac ? Sa ma bucur de aceste 2 saptamani, sa-mi deschid comoara asta infinita de sentimente care apar din neant de fiecare data cand vine vorba de el, sa-mi otravesc sufletul cu o iluzie de moment, sau sa las trecutul acolo unde trebuie sa ramana ?

miercuri, 20 aprilie 2016

Sfantul Cacat - motivational

Aceasta postare este un PAMFLET si trebuie tratat ca atare !
Intr-o zi obisnuita de 20 aprilie, sezand frumos pe tronul de portelan, meditam asupra vietii, la greutatile ei, si la povara care statea sa se iveasca din al meu fund batut de soarta. Incepuse dureros, nu stiam cand, ce si cum, insa era cel mai asteptat lucru din intreaga mea viata . Dupa lupte seculare, un pleosc se aude in apa: Aleluia ! Era cel mai mare cacuta vazut vreodata, era zeul Cacatus... era o experienta atat de eliberatoare, iar duhul sau sfant mi-a penetrat de indata caile respiratorii !!! M-am salvat de sub puterea constipatiei. Am iesit victorioasa.

Si atunci...  am avut o experienta revelatoare, mi s-a dezvalui esenta rahatului din dos: adevarata divinitate se afla in noi, in adancul intenstinului. Mi s-a dat sansa sa impart in lume povetele cacatului. Am fost aleasa drept  Preoteasa si cu ocazia asta apelez la toti cacaciosii si cacanarii sa ma urmeze, sa faca parte din acest nou curent, Neocacatism. O sa ti se deschida noi orizonturi, fara cacat viata nu ar mai fi la fel, ai vedea pe strada doar figuri inclestate, care se tin de burta, spitale pline, moarte, suflete indoliate, toalete aglomerate, infundate si multa durere !

Va doresc  tuturor sa aveti parte in fiecare zi de un super cacuta, sanatos si eliberator, voi toti meritati asta !!! Sa n-aveti parte de un cacat chinuit niciodata. Slavita fie imparatia Rahatului. Sa-i multumim in fiecare zi lui Mister Cacanet ca ii simtim chemarea !

O cacaceala adevarata o sa-ti insenineze ziua. Sa nu te intristezi daca vreodata o sa treci prin chinurile defecatiei, tu trebuie sa te gandesti ca va veni si momentul in care bucile tale o sa se deschida si o sa se desire prin toata buda !!!  Sau daca ai sa dai drumul pe teava doar unui firicel de cacacel, tu sa continui sa te zbati caci urmatorul va fi ceea ce iti doresti, o sa obtii adevarata implinire ! Noi astia cacaciosi o sa stapanim lumea.

Sfantul Cacat...sau sfanta Diaree sa va aiba in paza, si sa se pogoare asupra voastra, viitorii mei adepti ! Amin !

Iar ca o paranteza, un prieten mi-a zis ca asta e un blog mai mult pt dragoste, nu pt cacat, iar eu i-am zis ca cele doua se completeaza foarte bine, la urma urmei, dragostea e de cacat !


Sper ca ati ''gustat'' cu zambetul pe buze aceste teorii iluministe.

miercuri, 2 martie 2016

Basmul primaverii.


Imi port primavara in suflet, in orice perioada a anului. Timpul a trecut si am tot inflorit...  Maretia primaverii mele este nemurirea, niciodata nu trece. Chiar si dupa cea mai crancena furtuna continua sa renasca oferind si mai multe minuni; e lumina, e iubire. e bunatate. Am un soare care imi atarna mereu deasupra capului. Acum ca primavara si-a intrat in drepturi oficial, o sa-mi port si coronita din flori. Toate printesele regatului ma vor invidia. Si vor dori si ele una. Dar florile nu sunt si prietenele lor, ele sunt urate-n suflet; doar spinii s-ar putea imprieteni cu ele. O sa am o gramada de musafiri zburatori. Gradina sufletului meu va vui de bucurie. Batrana barza se va cocota pe acelasi cuib de pe stalp si imi va pazi fortareata, iar privighetoarea ma va fermeca zilnic cu magia cantului ei. Pe mai multe voci, trilurile randunelelor jucause, adevaratele prevestitoare ale primaverii, vor deveni ceasul meu desteptator.
Pana si Zeul Soare o sa devina mai prietenos, mai calduros, ca prea mofturos a fost. He, he...dar sa nu uitam si de cei mai mandrii cavaleri din regat, ghioceii. Vor aduce multa bucurie in suflet, si vor desena multe zambete pe chipurile acelor zane autentice. S-au chinuit ei putin sa infloreasca din iarna grea, dar asta-i face cei mai curajosi dintre curajosi.  Eu visez sa fiu mireasa Ghiocelului Suprem.
La altar o sa ma conduca batranul Vant, iar binecuvantarea o sa ne-o dea cel mai longegiv si intelept copac. Buchetul o sa fie din flori de cires. O sa dansam desculti pe iarba proaspata si -o sa ne traim iubirea pana cand primavara dintre noi va apune. 
Bine-ai venit in sufletul meu, primavara ! Prieteni dragi, va doresc cele mai insorite zile ! :)

vineri, 12 februarie 2016

Pasiuni periculoase .

          Catre imaginatia mea... :)
     

Happy anti ❥❥❥Valentine's day ! ❥

14 februarie  ? Pe scurt...o sarbatoare comerciala care a luat amploare, imprumutata de la americani, desigur. Nu inseamna absolut nimic pt mine, dar e asa imposibil sa o ignori  cand toata lumea se preface ca se iubeste mai mult decat de obicei. Toate cuplurile se avanta sa cumpere cutii de bomboane, pernute rosii si cani ridicole, poate si un maimutel pe care sa scrie neaparat '' I love you'''.  Cat de neinspirat sa fii ??? Hai totusi sa nu fim critici cu alegerile celorlalti, dar sa reflectam la faptul ca iubitul tau iti ofera clasicii trandafiri rosii doar la astfel de ocazii speciale? Pt ca este OBLIGAT de circumstante si de spiritul de turma; daca chiar te-ar iubi nu ar avea nevoie de o anume zi sa te surprinda <sa nu uitam ca mereu exista si exceptia de la regula, nu afirm ca e chiar la toti asa ) Tot facebookul o sa fie infestat de fete care isi fac selfie cu buchetelele de flori , doar nu o sa fie si fraierul in poza. Sincer nici nu si-ar dori. Sa ne amintim si de cele mai indraznete, care o sa se fotografieze ''ciufulite'' in asternuturi, poate langa el, sau dormitorul nuptial cu petale de flori si inimioare facute din candelutele alea pe care le aprind duminica la biserica <3.

Salile de cinema o sa fie si mai imbacsite ca de obicei, si cred ca ai ghinionul sa ajungi si la o comedie romantica din aia prosteasca fara inteles, exagerata. Stai ca anul asta e Fifity Shades Darker, mai stiti ce esec fost primul film ! Ai sa afli ! Te abtii sa nu adormi de dragul iubitei tale, eventual ii mai iei putin limba-n gura sa-ti distragi atentia. Draga fata, lasa-l sa te minta frumos, macar azi !  

 Nu sunt hater al acestei sarbatori, insa dispretuiesc modul in care aleg cuplurile sa se manifeste. Daca chiar aveti nevoie de o zi macar alegeti sa iubiti romaneste, de Dragobete !Cu prieten, fara prieten, azi e marti si ATAT !!!  Pe mine sa ma treziti cand se termina toata agitatia asta, spre norocul meu n-am nevoie de nici o zi sa arat ce simt. Fiecare zi alaturi de persoana iubita este speciala si nu trebuie sa ne sfiim sa aratam asta, mereu se gasesc metode sa-l/sa o surprinzi .
 Aceste lucruri le faci oricand vrei, si simti cu adevarat ! Azi este o zi in care multe persoane vor "mima" iubirea, ca doar asa este frumos. Respect pt cei care isi arata iubirea mereu, in felul lor, si n-au nevoie de de ocazii pentru asta.

luni, 8 februarie 2016

Catre imaginatia mea ...

Pictam povestile cele mai colorate odata cu nasterea imaginatiei noastre. Cu ea ne delectam cand realitatea ne loveste prea dur. Plutim in deriva gandurilor noastre celor mai tacute. Ele stau acolo ascunse pana cand imaginatia si cuvantul decid sa se afirme. Noi cu ajutorul fanteziilor le framantam bine, bine impreuna, pana prind viata pe hartia stinsa de dor si aprinsa de-ale noastre bucurii si suspine. Hartia asta mototolita de-atatea ori in procesul creatiei, stearsa odata cu amintirile.. sau nu... Cateodata e aruncata intr-un coltisor si uitata la fel ca visele celor mai multi dintre adulti. Atat de mult sufera pana ajunge sa zambeasca impacata cu cele scrise, atunci cand sufletul si cuvantul se armonizeaza intr-o forma ideala... Te invaluie intr-o lume colorata si plina de viata, te imbata cu figurile de stil cele mai neauzite... 
Te indeamna sa o mangai si s-o imbii prin puterea sensului. Dar stii ca nu e doar asta, e mult mai mult, tu de fapt iti asterni o parte din suflet si o lasi sa dainuie. Atunci cand in parul tau va ninge trecerea anilor ai sa stai la taclale cu ale tale vise apuse si ce-ai sa te mai bucuri ! Ai sa razi de copila ce erai si ai sa-i multumesti ca o ai langa tine si acum, chiar daca e fictiva, chiar daca e prin intermediul unor litere aruncate pe-o foaie asuprita de timp, nici tu n-ai sa fii mai prejos, oricum. :)) Profita acum de tot ce iti dezvaluie imaginatia ta nebuna, care pare o minune, sau un dar cateodata. Dar cu ea ai sa-ti impartasesti si durerile... ce-o sa te mai muste de suflet atunci, dar ai sa inveti sa-ti ingrijesti singura toate ranile, draga mea. Vor fi nopti cand ai sa o mânjeşti cu pacatele tale nebanuite de restu', cand o sa te abati de la drum, iar demonii tai micuti o sa-ti urle in căpşor. Exact in zilele in care nu te astepti. Tu trebui sa-i lasi liberi pe hartie... sa nu te sfieşti niciodata caci doar asa cunosti vindecarea adevarata. Iti gasesti alinarea prin ceea ce-ai nascut din peniţa stiloului. Ai sa te retraiesti de fiecare data cand simti nevoia.
Toate astea o sa-ti alerge prin minte si-ai sa lasi orice sentiment sa alunece pe foaie, gandul sa curga alene in valea Seaca a Suspinelor, pe strada Intunericului, sub Lumina noptii, la caldura Soarelui, pe Marea Dorului, pe cerul Viselor Tale, la Coltul Fericirii, pe Calea Victoriei, pe muntele Deznădăjduinţei, in Tara Rasaritului, in Tinutul Fricii, pe culmile Iubirii si Neputintei .
Si dupa ce termini cu ceea ce ai scris din cerneala inimii tale, patosul ce te va acapara, sau furtuna care se va abate asupra ta, se va mai domoli. Si vei rasufla usurata.
Si iar iti scriu si te ridic pe un altar. Iti multumesc ca-mi esti alaturi. Ma refugiez in tine cand sunt nevoita sa gust din amarul vietii. Ma indulcesti. Pt mine esti indeajuns.
Povestea continua mai departe... 

joi, 14 ianuarie 2016

Suflet rece


E cumplit de rece, unde sunt ? M-am trezit peste noapte captiva in aceasta bula ciudata. Privesc buimaca in jur si peretii parca se strang in jurul meu. Nu-mi mai simt incheieturile mainii si trupul mi-e amortit de raceala inimii mele. Sunt inchisa in odaia sufletului meu. Sunt pereti uriasi de sticla si destul de aburiti. In spatele lor se gaseste rasuflarea oamenilor pe care se presupune ca-i iubesc, dar eu nu prea ii mai aud. O mana de barbat incearca sa ma traga in afara. Mi-e prea necunoscut asa ca-l reneg imediat.: '' Pleaca, ma descurc cu propia nebunie. Nu-i nevoie de doi.'' Prea pazea prin colturile inimii mele, probabil astepta sa intre ca sa darame totul prin imprejur. Imi ascult doar tacerea care-mi canta in surdina. Un oftat de-al meu adanc mai cutreiera fortareata din cand in cand. Chipul mi-e fad, lipsit de expresivitate, nici urma de culoare. Este blanc totul in suflet, nu are ce sa-mi schiteze nici macar un zambet. Nu simt nimic, doar detasare totala de orice turbulenta sau emotie din exterior. E sec, si totusi...ma simt in siguranta. Inima e bolnava, sufera de impotenta si nu asteapta sa devina functionala, n-are nevoie de medicamente sau un colac de salvare. 
Exista zile cand o rana mai veche sangereaza pana la refuz, dar nici asta nu mai doare atat de tare...am atins cota maxima de indiferenta. Doar diavolii mai apar neinvitati si danseaza cu mine cand ma imping catre o noua nebunie. Te hipnotizeaza. Ma prind in dansul lor poetic intr-un peisaj de vis si dupa, ma indeammna sa manjesc totul cu pacatul meu.  Totul e asa cum mi-au prezis.  Te trec anii si tu tot aici esti...
'' Copila mea , tu cu sufletul tau cald si primitor, sa tii minte ca nu-mi lipsesti !  

miercuri, 6 ianuarie 2016

Iarta-ma ca mi-e dor


Cand noaptea vine te chem langa mine. Imaginea ta o desenez in minte, bratele tale ma cuprind, dar e doar un joc amar, al dorului joc.
Adevarul e ca stele imi sunt mai aproape si stralucesc si mai placut ca noi doi. Noi n-am apucat sa stralucim niciodata-n realitate. Poate doar pe hartia purtata de-ale mele ganduri in noptile infrigurate… Dar sa-mi scuzi dezordinea, e putin cam stearsa de suspinele si lacrimile lasate in urma.
Iar pt mizeria lasata in suflet, stai linistit, e doar vina mea, am coborat eu prea repede zidurile si ti-am deschis larg portile…
Iarta-ma ca ti-am aratat bucati ale inimii mele de care habar n-aveai... iarta-ma ca te-am iubit si ca ti-am zambit…iarta-ma ca ma comportam ca cel mai fericit copil  cand te vedeam. Iarta-ma ca de fiecare data cand plecai mi-era teama sa-ti mai dau drumul... Iarta-ma ca te-am mai purtat din cand in cand si pe marile involburate ale sufletului meu...  Iarta-ma ca mi-ai  devenit slabiciune…
Iarta-ma ca inca  mai supravietuiesti in mine… iarta-ma ca n-am putut sa-ti ofer mai mult, Iarta-ma ca nu mi-ai  dat ocazia asta… Iarta-ma ca ti-am crezut minciunile, ca am avut atata incredere in tine si ca am crezut ca o sa rezistam pana in ziua de azi.   
Nu mai am cui te cere… Dar te vreau inapoi atat de mult…  mi-ai oferit ceva ce nu stiam ca-mi lipseste…       
Sa ma ierti ca inca si azi mi-e dor, ca nu pot stinge flama asta care ma inunda cu totul in interior. Pe tine am sa te revad in ziua-n care o sa reusesc sa te mint in fata ca el e cel ce mi-a calcat pragul inimii, ca acum altcineva se bucura de savoarea buzelor mele... ca nu mai esti tu cel ce gusta din trupul meu. Pana atunci nu ma mai intreba ce fac, nu-mi mai purta de grija, nu vreau sa te aud, sa te vad, sa te respir.  Te car in fiecare zi ca pe o povara intr-al meu suflet. Imi ajunge. Nu pot sa te urasc, din pacate , desi poate o meriti din plin.