Cate iti datorez tie...
Mi-ai fost jurnal, mi-ai fost fantezie, m-ai lovit cu dor,
mi-ai sters lacrimi, ai adus alinare in noptile cele mai reci. Cu tine am
pastrat amintirile cele mai dulci, dar si cele mai amare. Ti-am scris visele
cele mai ascunse, cele implinite si neimplinite.
Te-am vrajit in luna si-n
stele cu iubirea lui, emotiile cele mai mari, saruturile in care am gasit
inspiratie, noptile pierdute cu folos,
motivele din cauza carora inca mai sunt capabila sa zambesc. M-ai
incurajat si ai scos parti necunoscute care-mi apartineau doar mie.
Ti-am prezentat copilul din mine si sufletul
ascuns de cei din jur. M-ai cunoscut cu toate temerile mele, si ti-am
vorbit de femeia care sunt in realitate, care mi-as fi dorit sa fiu, si cea care
pretind ca sunt . Si cel mai dureros lucru: umbra care ma paste si de care nu
mi-as fi dorit sa o aflu niciodata, blestemul meu. Ti-am insirat in aceste
pagini,odata nescrise, parti importante din viata mea.
Te-am si mintit cand ti-am vandut iluzii, dar asta doar de
dragul imaginatiei mele, cateodata prea bogata. Dar sa nu fii suparata caci si
ea a fost complice in tot acest film. Fara ea nu ai fi existat
niciodata. Plus ca e ideala cand vreau sa cosmetizez un sentiment sau o
situatie pe care nu o mai pot pastra in mine, dar nici nu pot vorbi despre
ea... Oricat ar avea impresia unii ca ne
cunosc , ei nu ne inteleg, e secretul nostru...
Am ţesut impreuna file de poveste si le-am inşirat dupa placul nostru.
Multumesc acelor foi
albe care ardeau de nerabdare sa fie umplute cu dorinte. Multumesc inimii, cuvintelor ce nu m-au lasat balta, si imaginatiei care rasare
de fiecare data in momentele cele mai neasteptate si ciudate.
Cu toate ca uneori cuvintele tale ranesc si se rup din mine,
mereu este o bucurie sa te revad caci imi aduci pace,consolare, imi oferi libertatea dupa care tanjesc si-n realitate.
Povestea continua...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Soapte ratacite...