Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

joi, 7 mai 2015

Din memoriile unei adolescente...

 Canta piesa aia care era printre preferatele tale, desigur ca apoi a devenit si a mea, inca de cand mi-ai dat sa o ascult prima data- doar era vorba despre un episod asemanator, si deloc trecator, al vietii noastre. 

Era prima noapte cand l-am vazut plangand. Si-a deschis inima in fata mea si dintr-o data nu mai era monstrul pe care il credea toata lumea. Renuntase la masca in fata mea,da eu o fata atat de comuna... Nu mai era dur si arogant cum il caracterizau cei din jur. El era atat de fragil si avea nevoie de iubire mai mult decat aveam eu nevoie de iubirea lui. La inceput eram putin speriata, nu stiam cum sa reactionez, mi se parea ca ma trezisem in patul unui strain, insa apoi mi-am dat seama ca oamenii puternici isi ascund slabiciunile. Eu eram inca tanara si naiva nu stiam sa ma ascund, nu exista asa ceva. Dar mai tarziu, dupa ce l-am pierdut pierdut pe el am invatat si lectia asta. I-am sters lacrimile si l-am imbratisat. Nu i-am spus prea multe cuvinte, stiu ca nu avea nevoie de asa ceva pt ca... din pacate il intelegeam. In aceeasi situatie eram si eu, cred ca asta a fost unul din putinele lucruri care ne-a legat.
"- La multi ani, iubitule ! - anul urmator sa ne surprinda tot asa, imbratisati si iubindu-ne. ''
Nu s-a intamplat, anul urmator eram in bratele unui oarecare pe care il cunoscusem in barul in care te-am intalnit pe tine. Nici nu l-am lasat sa ramana pana dimineata.

Am rascolit in suflet dupa o amintire cu noi. Nu mai doare acum. De ce am facut-o ? Pt ca acolo imi gasesc locul de fiecare data cand  ESUEZ intr-un anumit gen de situatie. Inca e caldut, si se simte mai bine ca realitatea mea din prezent.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Soapte ratacite...