Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

joi, 19 martie 2015

Trupuri indragostite



Trupuri îndrăgostite, minți deschise, inimi cu stăpân .

Respiratia lui grea în creștetul frunții  îi fura răsuflarea. Intreaga ei existenta era un haos al plăcerii de fiecare data când trupul ei îi simțea prezenta; se lumina și se răzvrătea în același timp. Se dezbrăcau din priviri, iar fiecare atingere accidentala a lui răsuna în tot corpul . Era foc. Era pasiune. Erau artificii colorate. Toropiti de valul de căldură care ii cuprindea și tensiunea evidenta dintre ei se ajunge la un sărut nevinovat. Parca l-ar fi așteptat amândoi toată viața; așa se simțea pe buzele lor.

Incerca cu vehementa sa se opună sărutărilor lui, dar cu cât se străduia mai tare corpul i se înmuia, plutea într-o stare de plăcere profunda.

Trupurile lor se căutau neîncetat.  Mangaierea lui părea atingerea suava a petalelor de trandafiri. II desena pe trup dorințele cele mai ascunse, iar imaginația ei o luase pe tărâmul fanteziilor. Timiditatea ei stătea în calea lor. O  vibrație o indupleca sa se dezbrace de inhibiții și se lasă cuprinsa de euforia momentului fără a se gândi la ce nu va fi mai târziu. Focul ardea prea tare și fără sa-și dea seama renunța la surplusul de haine care îi împiedică să-și săvârșească actul. 

Palmele lui dansau erotic pe pielea ei îmbătată de plăcere. Simtea în ea fiecare secunda a acelor clipe. Pierduti în extazul acelor momente eroice un cutremur îi dărâmă trupul. Corpurile lor alipite unul într-altul anunțau o explozie de fiori. O acorda perfect asemeni unei chitare, in mâinile lui se modela după propriile dorințe.. Se dadea o adevărată lupta a erotismului intre ei. Intre ei era razboiul la care oricine ar fi visat.
 
Toate astea pana dimineata, caci in final raman doar doua trupuri goale și răvășite de o noapte trecătoare, cu luna plina. Trupurile lor se îndrăgostisera unul de altul, dar nu și inimile lor, ele deja aparțineau altcuiva. 


Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa !

vineri, 13 martie 2015

Searching for hope...



E trist sa căutăm refugiul in clipele cele mai dificile. E greșit fata de Tine și fata de noi. E rușinos. Pășim spășiți în altarul tău după ce te-am renegat. Nu din totdeauna, dar ăsta nu o face sa fie mai mult corect, nu e o scuza. Ne pierdem credința când avem în fata obstacole mici pe care noi le vedem uriașe.... mai târziu te trezește tot El cu o palma și-ți arata cât de fraiera ai fost, ca tu chiar mai aveai ceva de pierdut . Și abracadaba, s-a dus dracului și “nimicul” pe care nu știai ca îl ai, desi era parte importanta a vietii tale. Asta e Doamne, trebuie sa pierdem tot sa te găsim ? Bravo, ai reușit ! Sau mai ai sa mă surprinzi, ce vrei sa îmi mai iei ? 

Acum am nevoie de speranța, ca totul va fi bine și mă agat de tine . Oare ai sa te uiți la mine, oare eu o sa te “văd” ? O sa te simt ? Am nevoie de un ghid și de forță sa înfrunt viitorul dur care mă așteaptă. Unul plin de singurătate. Mă întorc la tine terminata fizic si cu inima-n palme. Acum încotro cu ele ? 

TE-AM UITAT. Mi-e frica.

Poate nu mă vei alunga, dar mă vei ignora cum am făcut cu Tine în ultimii ani. Oricum bine în totalitate nu o sa mai fiu cel puțin o viață, si e asta din păcate. Mulțumesc. Poate o meritam, nu stiu.

M- am îndepărtat tare, acum nici nu știu cum mai funcționează chestia asta... si orice-as face nu va fi indeajuns pentru Tine. Si nici nu mai pot schimba ce se intampla cu mine, mi s-a refuzat aceasta sansa.

Clasic. Ne dam seama de valoarea unor chestii dupa ce le pierdem. Persoanele se recupereaza intr-un fel sau altul, ori te impaci cu situatia, insa cu asta nu... te va urmari toata viata... Va fi acolo de fiecare data cand cineva se va uita la tine si te va vedea ca o ciudata de care trebuie sa se fereasca si asta doar din cauza ignorantei lor !!!

marți, 10 martie 2015

Umbrele intunericului ...

ma vaneaza si ma venereaza. Trupul meu, castelul lor.
Si inima imi cere sa iti scriu iar... ma urmaresti la fiecare pas, ai devenit umbra fericirii mele.

Mi-e teama. Asta e singurul sentiment care ma urmareste de 4 saptamani incoace. Traiesc acolo in cea mai ascunsa solitudine. De ce ? Mi-e teama... ca o sa fiu privita asa cum ma uit eu acum la mine din cauza ta.

 Si chiar daca cineva mi-a zis ca asta nu schimba nimic eu stiu ca realitatea sta altfel. Lumea e ignoranta si e incapabila sa te inteleaga. Esti dificila, cei care nu te cunosc asa bine se pot panica in prezenta ta.... ori e doar o mica minciuna de care ma agat ca sa-mi fie neputinta mai usoara .Adevarul este  ca faci parte din viata mea si chiar daca eu te neg si te reneg  nu ai sa pleci, te-ai agatat de mine mai rau ca raia... 

De fapt nici nu eu nu te cunosc prea bine, esti  nou venita in viata mea. Te-ai retras in mine, dar nu te-am dorit niciodata. Cine te-ar dori? Furi libertate si sperante; sadesti  in sufletul oamenilor doar  frica, neputinta, frustare si ura .

Nu stiu sa ma lupt cu tine, suntem din dimensiuni paralele. Si oricum toata lumea stie ca esti invincibila . Este normal sa se sperie. De cand te-am aflat mintile mele au luat-o din loc, pe langa asta am ajuns sa iti vorbesc ca si cum ai fi o persoana, dar nu esti ca iti jur ca te-as ucide cu propiile mele maini pt a scapa de tine. Te-am si botezat, ”Umbra mea”. Hilar .

Umbli prin mine si-ti sunt refugiu. Esti prezenta in fiecare celula a corpului meu, imi curgi prin vene si-mi strapungi fiecare artera. Te hranesti cu tot ceea ce insemn eu.
Imi doream sa te cunosc in cativa ani cand viata mea deja era aranjata. Ai aparut acum sa-mi strici si mai tare ploile, de parca viata mea nu era destul de complicata. Incerc sa ma rup de vechea viata, dar nu izbutesc in niciun chip. Mai bine alergam impreuna departe, decat sa-i infruntam pe toti. Tu cresti si eu ma desir in milioane de particule atat in plan fizic cat si metafizic.

Ai ales sa ma chinui fara ca macar sa ai o destinatie finala. Imi era mai simplu daca te sfarseai. Nimeni nu o sa ne doreasca atata timp cat facem parte din acelasi pachet. M-ai ingenunchiat psihic. Ai facut prapad in toata existenta mea.


Cine a cunoscut sau cunoaste aceste sentimente va intelege la ce ma refer. Nu i le doresc nimanui. Pace.


miercuri, 4 martie 2015

Blestemul meu.



Catre IMAGINATIA MEA !
Zilele  toate sunt la fel, nu mai exista sperante inca din ziua aia nenorocita. Mi-as fi dorit sa nu stiu niciodata. Blestem  ziua aia, nici macar nu mai sunt in toate mintile de atunci. Nu mai sunt eu insumi.  Pt mine timpul s-a oprit, toate visele mi-au fost furate, nu mai am dreptul  la adevarata viata. Un singur vis aveam, dar acum e  imposibil de atins.

Am renuntat la toate emotiile care-mi infrumusetau sufletul. Daca inainte cautam pacea si eram inspaimantata de natura care isi revarsa furia asupra lumii, acum ma hranesc cu astfel de dezastre: tunete, fulgere, tornade... Acum noaptea este singurul meu tovarăs, traiesc cu el chiar si ziua, ma agat de el oricand. Am facut pact cu intunericul, in fiecare zi valsez cu demonii din inima mea. Ma bucur, si totodata traiesc.  Daca inainte eram intr-o  lupta continuă cu ei, asa cum era normal, acum imi sunt aliati. Este tot ce imi mai pot permite. Doar ei imi cunosc adevarul. Doar ei ma mai pot iubi, doar ei se mai pot uita in ochii mei fara sa se teama ca o sa-i distrug. Iar pt a-i proteja pe cei dragi mi-am construit o cochilie frumos decorata din minciuni .

 

Imi este interzis sa mai iubesc caci  dorinta de sange ma urmareste cu fiecare gand. Traiesc in fiecare zi cu frica ca noua mea putere, blestemul meu ar putea  ucide ceea ce iubesc. Am renuntat la toate credintele mele, la toata viata din cauza ei, nu meritam asa ceva... sunt inconjurata de o moarte surda si incerta. Pt binele celor din jur sunt obligata sa ma refugiez in singuratate o eternitate... Oare asta nu ma face o eroină ?   


Incetul cu incetul o sa  ma urâţesc... o sa ma lepad de chipul de zana iubit de toata lumea, transformandu-l intr-unul de vrajitoare. Viata se va scurge din mine cu fiecare ora petrecuta in preajma lordului Intunecat. Doar cei umani pot fi atinsi de blestemul care s-a abatut asupra mea.

La final agonia va fi singura care mi se va alatura in ultimele clipe langa trupul  rece, lipsit de vise si lumina. Sufletul meu se va afunda intr-o mizerie absoluta, la care se va adauga neputinta si frustarea . Salvarea nu a fost o optiune pt mine inca de la inceput, mi-a fost respinsa aceasta sansa. Imi reneg toata existenta... am fost condamnata la o viata fara culoare si iubire.