Iubiri pe hartie

Eu sunt cerul, dar cerul n-are  farmec daca nu straluceste, asa ca te-am ales pe tine sa-mi fii luna si stelele care ma sustin.
Prima iubire nu o uiti niciodata, si ai impresia ca nici una nu va fi la fel. Si asa e, dar asta nu inseamna ca nu va fi mai intens. Iubim la fel, si totusi atat de DIFERIT ! <3 Lumea nu se sfarseste acolo, emotiile o sa-ti umple din nou sufletul, mai devreme decat te astepti. Trece timpul si te trezesti ca infloreste ceva micut acolo, dar care iti face bine. Si brusc raceala din inima ta se topeste, e mai caldut, mai primitor. Incepi sa te simti acasa in propiul suflet, totul ti se pare mai frumos: viata, oamenii…  
Te inmultesc in noptile reci, iar dimineata te scad din nou. Te impart intre vieti si ma chinui sa imi reduc inima la tacere, dar tot o aud cum te striga pe nume.  Ma impotrivesc, dar tu tot cresti in mine.
Trebuie sa ne agatam mereu de astfel de senzatii, sa ne lasam mereu deschisa usa inimii, macar putin. Stiu, la inceput pare dificil, dar ai sa inveti, iti promit, suflet primitor. Eu sunt femeia care noaptea trecuta s-a trezit indragostita de El. A fost pe nesimtite. El inca nu a aflat. Stai linistit, viitorul meu iubit, pana te simt in realitate, am sa te traiesc in fanteziile si visele mele. Ma cunostii prea bine si tu doar stii ca asa incep cele mai frumoase povesti, pe hartie. Paginile astea o sa urle de fericire din ceea ce o sa se nasca intre noi doi. Asa o sa ne umplem noptile, dragule, pana o sa am curaj a-ti marturisi tot ce-ai sadit in castelul sufletului meu.
Tu nu l-ai  reconstruit, tu ai venit cu tencuiala noua, inca de la prima caramida. Chiar si fundatia tot tu ai sapat-o. Ai fost acolo sa ma prinzi de mana mereu. Iti multumesc enorm pt asta. Este usor langa tine, si asta ma atrage. Tu cunosti tot ce este nevoie sa stii despre mine !!! Tu nu ma renegi, sunt in siguranta. Daca imi faci bine de ce sa nu ma agat de tine ? Sa n-ai impresia niciodata ca esti colacul meu de salvare. Tu ma faci sa scot ce-I mai bun din mine, esti exact ceea ce am eu nevoie.
Azi iubesc viata. Simt ca stapanesc intreaga lume. Vreau ca ziua de azi sa nu se mai sfarseasca.

Motivational #

Nu pot sa cred asta. Deoarece imi incapeai chiar aici, in mana, te ridicam si-I ziceam mamei tale: Copilul asta va fi cel mai bun din lume, va fi mai bun decat orice persoana pe care o cunosc. Si ai crescut bun si minunat. A fost minunat sa te privesc, fiecare zi era un privilegiu. Cand a venit momentul sa fii barbat si sa infrunti lumea… ai facut-o. Dar undeva pe drum te-ai schimbat, ai incetat sa mai fii tu.  I-ai lasat pe altii sa-ti vare degetele in fata  si sa-ti zica ca nu esti  bun. Si cand lucrurile au devenit grele, ai inceput sa cauti un tap ispasitor. Cum ar fi o umbra... Sa-ti zic ceva ce deja stii. Lumea nu e numai fericire si bunatate. E un loc urat si rau. Si nu o intereseaza cat de dur esti . Te va ingenunchea si te va lasa sa stai in genunchi daca-I permiti. Nici eu, nici tu, nici nimeni nu te va lovi mai tare ca viata. Dar nu conteaza cat de tare dai. Conteaza cat de multe lovituri poti incasa si sa continui, cate poti indura si sa continui sa inaintezi, asta e viata ! Daca stii cat valorezi, du-te si ia cat meriti .  Dar trebuie sa fii dispus sa incasezi loviturile. Sa nu arati cu degetul si zici ca nu esti cine trebuie sa fii din cauza lui sau a ei. Asta fac lasii !!! Si tu nu esti las ! Esti mai bun de-atat .

M-au marcat profund aceste replici, e din filmul Rocky 6, si cred ca ar trebui sa le citim in fiecare zi, sa sa ne amintim ca poate meritam mai mult, insa e nevoie de mai multe fapte, si mai putina plangere de mila.

Pt scena din film CLIK AICI . 

Cu iz de toamna...

Mi-e dor de ploile alea caldute de vara in care ma si ascundeam cateodata… era cea mai placuta senzatie.  Emanam bucurie . Ploile astea de toamna sunt reci, ca sufletul meu . O privesc cu amaraciune din spatele ferestrei.  Am vederea spre padure…  usor, usor se stinge si ea, isi pierde din viata. Pârpăleste putin cate putin.  Imaginea asta ma termina si mai tare.  Totusi, astept sa ma incante cu acele culori ale ei. De ce trebuie sa moara ceva  atat de sublim ca sa se nasca  un astfel de peisaj ??? O fi vreun acord tacit intre anotimpuri… fiecare cu rolul ei.

Toata natura e intr-un continuu zbucium in aceasta perioada. Cate-un copac singuratic mai suspina dupa ciocarlia lui. Batrane, stai linistit, la primvara tot la  tine se-ntoarce, doar ai grija de-al ei cuib.

Iar s-a intunecat afara. Cerul isi plange mortii. Nu sunt de-ajuns doar lacrimile noastre ???  Sau poate nu-I asa, poate ingerii plang pt noi, pamantenii, cand vad in ce hal ne-am degradat. Tu ce crezi ?

Ies afara din bloc.  Sunt doar eu si vantul rece care-mi suiera in ureche.  Ma strapunge in tot corpul meu raceala cu care ma trateaza. Ma simt atat de vie… e aproape orgasmica senzatia. Tresar. Nimeni in jur…   imi asez esarfa mai bine, deschid umbrela si pornesc. Incotro ? Asta inca n-am aflat nici eu . Am trecut prin prea multe anul asta ca sa imi mai pese. Ba chiar am crezut c-o sa ma sfarsesc.  Sunt bine acum, atat de bine cat poate sa fie un om care nu mai are asa multe de pierdut. 

Noaptea trecuta iar m-am trezit in acelasi cosmar care ma tot urmareste de cateva luni, e inspirat din realitatea mea...  Pe curand !

Aleg intunericul .

Intoxicata cu intuneric ma adancesc si mai tare, urmand firul cosmarului meu. Incet, dar sigur. Iubirea fata de intuneric e singura mea calauza. Doar acolo cunosc traiul cel mai decent pt al meu suflet, ea e aici sa ma salveze. 

 Sunt atat de protejata, incat mi-e frica mie de ce as putea face daca as evada din zona mea de confort. Aici zorile nu se revarsa pt incantarea noastra: stelele s-au stins, iar luna doarme. Nu exista zi. Singura companie sunt umbrele altor suflete pierdute . Stapana mi-e moartea. De fiecare data cand rasare un zambet in coltul gurii mele ea isi arata coltii ca sa ma calmeze. Din neputinta noastra se hraneste, iar noi o tratam  ca pe un zeu caci am ales sa o urmam, chiar de asta inseamna sa-i devenim sclavi. 

Ne apara  de dezamagiri si nu ne lasa sa crestem in inima sentimente precum empatie, iubire, bucurie.  E acolo mereu sa sufle-n ceafa imposibilul in care ne pierdem uneori. E atat de rece, dar ma simt vie cand ma trezeste la realitate, parca sunt in elementul meu. De asta te-am ales. In felul tau ciudat tu ne vindeci. Monstruletii care si-au facut culcus in altarul tau o sa te slujeasca mereu. Pot declara asta cu inima impacata. 

Legenda spune ca putinii care au reusit sa evadeze, s-au intors inapoi cerand indurare, cu lacrimi de sange. Au fost prigoniti din cel ce ei il credeau Raiul Iubirii. Credeau ca o sa le fie mai usor. Acolo lumea e mult mai bolnava si suferinda ca aici, traiesc din iluzii, iar cand se sfarsesc, toata fiinta lor se revolta.  Trag in dreapta si-n stanga unul de altul, pana la ultima rasuflare. Isi rup pielea de pe ei insusi, se dispretuiesc... nici macar noaptea nu mai gasesc pace. Ochii nu se mai inchid, iar somnul le e invadat de tot felul de ganduri,. Se chinuie singuri, isi dau inima pe o tava, renunta la propia viata pt a celorlalti -sacrificiu cica se numeste- . Nu stiu de ce ar alege cineva sa traiasca pe un astfel de taram. Neclintita sufleteste, asa raman.

Gandurile explodeaza, dar le surzesc cu muzica data la maxim. Azi nu vreau sa le mai ascult.

Slabiciunea sau puterea ???

Aleg puterea. Asta-i Raiul meu .

Un miraj.

Din fanteziile unei visatoare..

Ma scufund intr-o stare de reverie profunda... ma  imbat in fiecare zi cu dragostea ce mi-ai promis-o intr-o noapte de vara. Devin dependenta intr-un miraj plin de noi, pictat in culorile iubirii...  

Ma  invart in lumea mea pana ametesc de la atata emotie adunata in suflet. Ma dezmeticesc si realizez ca inca sunt aici captiva...  e inchisoarea din care n-as evada niciodata. Poate nu-i reala, nu stiu cate zile vor mai fi pana ne sfarsim, dar va rog, sa nu ma treziti prea curand. O sa gust din aceasta fericire atat cat o sa dureze. Continui sa dansez in pasi de vals, sub cerul imbracat in stele. Pare ca straluceste doar pt noi.  Te conturez cu ochiul mintii,si ma izbesc de zambetul meu in oglinda. Pana si falcile ma dor, dar pur si simplu nu-l pot stapani. Te respir in fiecare gand, te aud in fiecare bataie a inimii mele, si te simt in fiecare fluturas hoinar, care face ravagii inlauntrul cutiei mele toracice. Ne prabusim unul in bratele altuia si, insetata de tine iti sarut fiecare centimentru de piele. Ma cutremur precum toamna isi leagana copacii, pe timp de furtuna. N-am astampar. Te traiesc in fiecare atingere, si-n fiecare cuvant rostit mult prea intens… as putea afirma ca e o adevarata nebunie. 
In goana dupa iluzii o sa ma las prada acestei vraji. O sa te strig pe nume mereu, atata timp cat nu ma doare. Nu-i prima data cand te chem, si nu-i nici prima data cand esti unul din personajele principale intr-una din povestile mele fanteziste.

Poate maine nu o sa mai fiu aici, o sa fiu uitata intr-un colt intunecat, cu lacrimile mele. O sa zbier pana nu mai pot, insa va fi un strigat silentios, pe care doar eu sa-l pot auzi. N-as vrea sa-i deranjez si pe ceilalti cu tipetele mele.

  Urmatoare zi voi fi bine, ca si cand zilele din urma n-ar fi existat niciodata ! 

  

Hai acasa...

Mi-e dor de tine, tati. Te rog, intoarce-te acasa ca nu mai putem de dorul tau. Cand ajungi, ca eu te astept de atatia ani… Oare te-ai ratacit pe drum ? Cine mi te-a luat ? Eu inca sper ca ajungi curand. Daca nu ramai, treci macar in fuga si ia-ma si pe mine cu tine.  Stiu ca va fi o calatorie lunga, dar iti promit ca nu o sa plang ca ma dor picioarele sau ca o sa fiu obosita. Tu o sa fii cu mine si totul o sa fie PERFECT. O sa te astept in pragul usii cu bagajele facute.

Doar hai odata, ca nu mai am rabdare. Aici atmosfera e sufocanta, ma sting asa cum nu credeam niciodata ca o s-o fac. Ma dor toate in interior, ma sfaram in chinuri cu fiecare zi ce trece. Ma doare de fiecare data cand sunt intrebata ce fac, si sunt nevoita sa zambesc, mintind ca sunt bine... cand eu sunt  mult prea departe de bine si tu stii  ce se intampla cu mine...

Ma auzi ??? Grabeste-te, te rog eu mult...Nici nu stiu cum sa  o mai zic ca sa ma asculti. Te strig, te plang si te caut de o viata intreaga aproape, din ziua in care te-am pierdut.

Norii s-au imprastiat, se vede soarele, cei de la meteo n-au mintit, dar in orasul Dorului, pe strada Sufletului meu este inca vreme posomorata. Pana acum a fost ploaie cu rafale de vant puternice, dar de vreo doua luni au aparut tunetele, fulgerele, uneori si cate-o tornada care aduce haosul, incurcand circulatia pe drumul Vietii si mai mult. Se aduna tot mai multe umbre... lumea rezista ca n-are incotro, dar psihic si emotional sunt doborati. Nici cea mai mica speranta nu se agata de ei .
Iarta-ma ca sunt asa un dezastru, cateodata...Cat de multe prostii as face, tu esti ingerul meu pazitor, esti mereu acolo si nu dormi. Imi pare rau ca te obosesc asa de mult. Imi este atat de frica de ceea ce urmeaza, iar umbra ce s-a abatut asupra mea ma ingrozeste, amplificand acest sentiment.  Te rog sa ai grija de mine, atat cat poti.

Another ? NO way !

O mie de cuvinte atarna greu de inima mea. Si totusi, aleg sa ma abtin. Inghit cuvintele in sec si-mi pastrez aceste ganduri prostesti doar pt mine. De langa tine trebuie sa plec pt ca nu o sa fiu niciodata iubita, asa cum mi-as fi dorit...

Si uite cum sunt aproape de prapastia in care m-am prabusit in urma cu 3 ani. Diferenta este ca inca e devreme, ca inca nu-i tarziu ca sa sar peste ea. O sa am nevoie de toate fortele posibile pt a reusi. Trebuie sa ma pastrez intreaga, sa-mi ramana intacta putina bucatica de inima care mai salajluieste in mine. Nu pot sa o condamn din nou. De data asta este mai matura, si o sa fie bine. De data asta nu iubesc.

De cand te-am sarutat prima data in acea seara nebuna de septem6rie, buzele mi-au ramas neprihanite, alta pereche n-au mai cunoscut, alte maini murdare n-au ajuns pe ale mele coapse, atat de dornice de mangaierea ta.

Uita de lume, de sentimente, de suflete pereche, de soapte la ureche

Fii rece, nu lasa pe el sa te'ntunece.

Nostalgie...

Din fanteziile unei visatoare

Cateodata evadam in trecut  caci  e singura fantezie care a fost cu adevarat reala.

Nisipul inca miroase a iubirea noastra, cea acum uitata si parasita in intunecimile sufletelor noastre, amagite si amarate de orgoliul care s-a patruns intre noi.

Dintotdeauna am iubit marea, insa m-am indragostit si mai tare cand am" trait-o'' in bratele tale.

Mi-e dor de acel August si de buzele tale arse de soare, mi-e dor sa ne prindem de mana si sa ne aruncam in valtoarea marii care niciodata nu ne-a dezbinat. Ne pierdeam in valurile spumoase ale Marii Ionice dar niciodata nu ne rataceam unul de altul. Aveam doar soarele deasupra noastra care ne incalzea iubirea, cerul albastru care se pierdea in imensitatea marii, si vantul  care ne alina cicatricile provocate de arsurile solare. 

Nu mi-am mai scufundat inima in nisip, iar tu  n-ai mai creionat traditionalul te iubesc . Mi-e dor sa dansam pe plaja aia pustie si sa ne intepam in scoicile aduse de flux, sa ne tavalim iubirea in nisipul fierbinte, sa ne arda talpile cand pasim pe el in amiaza mare, dar nu mai tare ca dorinta care ne acapara mereu, ca si cum ar fi prima si ultima data. Imi doresc sa ne prinda apusul si rasaritul imbratisati in locul nostru special, sa ma arunci in mare dimineata si eu sa ies furioasa dardaind de frig... iar pielea ta calda sa ma incalzeasca, ca mai tarziu sa te iubesc. Imi respiri prin toti porii, exact ca atunci, cand  trec prin locurile in care ne-am implinit iubirea pt prima data.

 De data asta nu mai suntem doi, voi fi doar eu... nu o sa ne mai intalnim intamplator, noaptea pe faleza aia aglomerata, si mult prea luminata. Si nici n-ai sa-mi mai saruti fruntea... Acum e seara, si cerul sta sa arda, exact ca a noastra iubire demult apusa.

Oare iti mai amintesti toate astea ? Dar cand ne-am strecurat in piscina, la doua noaptea ? Dupa ne-am innalltat pe terasa celui mai inalt hotel din statiune.  Nu m-am putut abtine si am trecut si pe-acolo, m-au inundat toate amintirile si sentimentele. Se derulau neintrerupt in mintea mea. Mi-e dor de tine in bratele altora. Si e gresit, dar nu te mai astept. Nu mai sper, nu mai visez, tu oricum nu ai sa mai fii niciodata al meu. Acum doar tacerea asta asupritoare a ramas intre noi. Au trecut aproape doua luni, fiecare zi parandu-mi-se o saptamana... nu mai zic de cei doi ani  care au lasat o gaura adanca in sufletul meu...

Alta poveste, acelasi sfarsit.

 Din fanteziile unei visatoare.

Ai stat departe  de doza ta de inspiratie in ultima vreme, de teama sa nu faci vreo greseala, n-ai vrea sa-ti descopere minciunile, sau cel mai rau, adevarul tau…  Acum ca iti este iar aproape iti rasuna in toate cotloanele inimii, chiar si prin cele mai darapanate, alea uitate de mine si de lume.  Ultimele pagini ramase albe in jurnal ard de nerabdare  sa-ti marturisesc ceea ce nu ti-ai imaginat niciodata, ceea ce nu o sa afli in veci.

Si-ai sa vrei sa scoti la iveala tot ceea ce simti, sa-I patrunzi  prin vene, sa-i cutreieri sufletul pt a-i mangaia cele mai adanci rani, si sa scormonesti in tot misterul in care s-a invaluit dintr- odata. O sa-ti doresti sa-l cutremuri dintr-un singur sarut, sa-l infiori printr-o atingere delicata, sa-l ametesti cu o  privire, sa se topeasca la vederea  unui zambet subtil in coltul gurii tale.

As vrea sa ma adore, macar jumatate din cat o fac eu. Si totusi nu o sa se intample nimic din toate astea, sunt doar inchipuirile unui suflet flamand si chinuit de viata.  S-a facut tarziu, si asta mult prea devreme, caci s-a ridicat imposibilul intre noi.  Si nu e vina nici unuia de data asta…Inca odata sunt nevoita sa-mi reprim toate sentimentele, sa-ti zambesc ca si cum n-as fi plans niciodata pentru tine.

Asta-I doar inca o poveste de iubire neimplinita, ca si urmatoarea de altfel. Povestile spuse de mine nu sunt menite sa dainuie. Nu pot sa mai ofer prea multe, si asta doar din cauza Umbrei care ma calauzeste zi de zi.  

Almost love...

"- Whats the saddest word in english?

- Almost.

- Why?

I was almost good for hIm. He was almost in love with me. We almost made it. "

Prezent: Pt toate cuvintele nespuse. Pt acele 4 nopti nedormite, pt saptamana in care mi-am baut lacrimile din perna uda. Pt sentimentele care n-au apucat sa infloreasca frumos in nici unul din noi, pt fluturii din stomac, pt explozia de emotiii de care nu ma mai credeam capabila.

Pagini din trecut: Te rog, raneste-ma, dar din iubire. Ucide-ma cu zambetul tau, respira-ma, iar apoi aduna-ma la un loc si fa un intreg din toate bucatelele inimii mele... La final, ingana-mi toata iubirea ce ti-o port... 

Tine-ma de mana mereu si nu ma lasa sa ma ratacesc de calea mea. Singurul loc in care ma rog sfintilor sa ma pierd in fiecare zi sunt bratele tale atat de primitoare, atat de calduroase...

Stii ca ma abat usor din drum, insa daca ar deveni ”al nostru’’ drumul acela ar deveni scopul meu in viata... Te rog sa nu vii si sa pleci cand iti aduci aminte, sa nu ma faci sa ma rastalmacesc cu toata fiinta mea cand revii. Esti colacul meu de salvare in lumea asta superficiala, esti cel care imi da forta sa devin mereu mai buna ca in ziua precendenta. Asta insemni tu pt mine, nimic mai mult !!! 

Libertatea iubirii in fata careia ma inchin e atat de ucigatoare ca mi-e frica de mine in astfel de momente. E vorba de totul sau nimic...totul pt tine si nimic pt mine, este boala cea mai crunta. Ma avant ca o tornada in mrejele ei fara sa mai privesc ce e in fata... Ma izbesc de tot ce se poate, dar eu nu simt atata timp cat stiu unde trebuie sa ajung: intr-a ta inima. Imi caut adapost prin raceala sufletului tau. E frig si doare, dar pentru mine nu exista nici un semn care sa indice stop. Am sa te ajung cu toate ca ma sting incercand, cu toate ca ma alungi eu te voi gasi neincetat in al meu suflet ravasit inca odata de-o ploaie de primavara... una trecatoare. Tu esti aia, dar indur...indur si te ador in continuare, pana la final. 

Si finalul acela a fost in urma cu un an, dragule...

Si n-am sa te mint cand iti marturisesc asta: ”- Aproape ca te-am iubit ! ”

Incendiu-n doi .

Din fanteiile unei visatoare

Era un soc electric de fiecare data cand trupurile lor isi dadeau intalnire, aparent intamplator... 150.000 de volti pe secunda....se intrebau oare cati ar fi daca ar si intretine altfel energia dintre ei?

Se adulmecau din priviri,  isi trimiteau unul altuia sageti de foc... El navaleste cu totul peste ea. Cu cata pofta se sarutau, gustau unul din altul si nu se mai saturau. Ardeau, nu doar ei, ci toata incaperea.

Nici piesele unui puzzle nu se completau atat de bine ca ei. Mainile lui erau intr-un joc erotic continuu pe-al ei trup care nu mai tacea ... Era atat de greu de stapanit, incat tinea de ea de parca cineva ar dori sa i-o fure.

Sunt coplesiti, dar se opresc inainte ca valul de caldura ce-i cuprinde sa-i poarte catre al noulea cer, si dincolo de el. Cu toate ca pun stop, ochii ei cerseau inca un sarut sau macar o noapte fierbinte alaturi de barbatul care ii innebunise simturile...  

Nu mai existau cuvinte intre ei, doar dorintele lor mai rasunau in patul acela gol, asa ca nu mai opune rezistenta si se lasa impreuna prada instinctelor celor mai salbatice. Era dificil sa se mai stinga cand se aprinsesera atat de tare.  Bluza aia nu se mai simtea confortabil pe ea, iar cureaua blugilor cauta sa se desfaca mai repede. Rezolvat si asta. Se juca in parul ei, si indulcea atmosfera cu soapte in ureche... cateva cuvinte murdare, dar pline de inteles si potrivite cu scenariul; dupa care se cauta cu mare ardoare, ca si cum ar fi cea mai mare comoara, incheietura sutienului.

Atingerile lor dadeau viata tuturor acestor dorinte inabusite. Se desfatau unul cu altul, in cel mai provocator si incendiar mod posibil . O muscatura puternica de umarul gol, dar plina de  placere naste un tipat suav.  O plimbare incitanta cu buzele pe tot trupul ei o face sa tresara in cel mai fantastic mod.  Isi desprinde parul si isi scutura capul cu o senzualitatea iesita din comun. Era irezistibila. El isi strange prada de coapse, iar ea ataca infingandu-si unghiile adanc in pielea lui carnoasa.  

Pe culmile extazului, un strigat surd ii face simturile sa explodeze instantaneu... Era fascinata de gura lui, de mirosul lui de mangaierile lui pe pielea ei. Se daruiesc unul altuia ca si cum ziua de maine n-ar mai exista. Dau viata tuturor fanteziilor existente-n mintea lor.
O rascolea in toata existenta ei amintirea acelei nopti care inca o mai mistuie in toate visele ei.

Tie, nesuferito .

File de poveste...

Cate iti datorez tie...

Mi-ai fost jurnal, mi-ai fost fantezie, m-ai lovit cu dor, mi-ai sters lacrimi, ai adus alinare in noptile cele mai reci. Cu tine am pastrat amintirile cele mai dulci, dar si cele mai amare. Ti-am scris visele cele mai ascunse, cele implinite si neimplinite. 

 Te-am vrajit in luna si-n stele cu iubirea lui, emotiile cele mai mari, saruturile in care am gasit inspiratie, noptile pierdute cu folos,  motivele din cauza carora inca mai sunt capabila sa zambesc. M-ai incurajat si ai scos parti necunoscute care-mi apartineau doar mie.

Ti-am prezentat copilul din mine si sufletul ascuns de cei din jur. M-ai cunoscut cu toate temerile mele, si ti-am vorbit de femeia care sunt in realitate, care mi-as fi dorit sa fiu, si cea care pretind ca sunt . Si cel mai dureros lucru: umbra care ma paste si de care nu mi-as fi dorit sa o aflu niciodata, blestemul meu. Ti-am insirat in aceste pagini,odata nescrise, parti importante din viata mea.

Te-am si mintit cand ti-am vandut iluzii, dar asta doar de dragul imaginatiei mele, cateodata prea bogata. Dar sa nu fii suparata caci si ea a fost complice in tot acest film. Fara ea nu ai fi existat niciodata. Plus ca e ideala cand vreau sa cosmetizez un sentiment sau o situatie pe care nu o mai pot pastra in mine, dar nici nu pot vorbi despre ea...  Oricat ar avea impresia unii ca ne cunosc , ei nu ne inteleg, e secretul nostru...  

Am  ţesut impreuna file de poveste si le-am  inşirat dupa placul nostru.

Multumesc acelor foi albe care ardeau de nerabdare sa fie umplute cu dorinte. Multumesc  inimii, cuvintelor ce nu m-au lasat balta, si imaginatiei care rasare de fiecare data in momentele cele mai neasteptate si ciudate. 

Cu toate ca uneori cuvintele tale ranesc si se rup din mine, 

mereu este o bucurie sa te revad caci imi aduci pace,consolare, imi oferi libertatea dupa care tanjesc si-n realitate.

Povestea continua... 

*** O sa *** ne iubim.

Din fanteziile unei visatoare...

O sa ne iubim de atatea ori cate stele sunt pe cer in noaptea asta, iubitule ! O sa ne iubim prin cuvinte si fapte pana cand orizontul va arde si intreaga lume se va sfarsi.  Pana la sfarsitul sfarsitului – si tot nu mi s-ar parea destul… caci ceea ce avem noi se intampla odata in viata. O sa inflorim in fiecare primavara ca ciresii, vara caldura sufleteasca dintre noi  ne va sufoca, dar  tu vei fi gura mea de aer intr-o zi torida. O sa ne leganam duios pe nisipul fiebinte, unul intr-altul.

Cand toamna-si va face aparitia si nu vom fi unul langa altul bataia vantului va fi mangaierea ta cea mai imbietoare. O sa dansam pe plaja dupa cum o sa ne dicteze notele muzicale din ploaia rece care ne va izbi trupurile, si o sa-mi strig iubirea-n gura mare- tot pamantul se va cutremura la auzul acestor vorbe. 

Iarna doar o sa ne ascundem goi sub asternuturi, iar caldura trupurilor noastre va estompa raceala din noi. Dimineata tu o sa-ti bei ceaiul fierbinte, mie stii ca nu prea imi place, dar o sa sorb cu cea mai mare placere  aroma gustului de pe buzele tale.

O sa ne jucam de-a viata si iubirea, si vom rade copios de strainii care eram inainte ca ale  noastre buze sa faca cunostiinta. Iti promit, dragule… o sa facem toate astea, dar nu azi, intr-o alta viata.  Atunci cand imaginatia mea va fi taramul in care o sa dainuim pt totdeauna. In realitatea pe care o traim astazi totul e construit in asa fel incat mai devreme sau mai tarziu sa se naruie.  Nu sunt pregatita inca sa pierd toate astea… 

 Blestemul care s-a abatut asupra mea ne-ar umbri fericirea chiar daca iubirea asta ar avea sanse sa se implineasca.

P.S Nu, nu iubesc insa iubirea din jurul meu ma inspira. Inca n-a venit Apocalipsa :))

Din memoriile unei adolescente...

 Canta piesa aia care era printre preferatele tale, desigur ca apoi a devenit si a mea, inca de cand mi-ai dat sa o ascult prima data- doar era vorba despre un episod asemanator, si deloc trecator, al vietii noastre. 

Era prima noapte cand l-am vazut plangand. Si-a deschis inima in fata mea si dintr-o data nu mai era monstrul pe care il credea toata lumea. Renuntase la masca in fata mea,da eu o fata atat de comuna... Nu mai era dur si arogant cum il caracterizau cei din jur. El era atat de fragil si avea nevoie de iubire mai mult decat aveam eu nevoie de iubirea lui. La inceput eram putin speriata, nu stiam cum sa reactionez, mi se parea ca ma trezisem in patul unui strain, insa apoi mi-am dat seama ca oamenii puternici isi ascund slabiciunile. Eu eram inca tanara si naiva nu stiam sa ma ascund, nu exista asa ceva. Dar mai tarziu, dupa ce l-am pierdut pierdut pe el am invatat si lectia asta. I-am sters lacrimile si l-am imbratisat. Nu i-am spus prea multe cuvinte, stiu ca nu avea nevoie de asa ceva pt ca... din pacate il intelegeam. In aceeasi situatie eram si eu, cred ca asta a fost unul din putinele lucruri care ne-a legat.

"- La multi ani, iubitule ! - anul urmator sa ne surprinda tot asa, imbratisati si iubindu-ne. ''

Nu s-a intamplat, anul urmator eram in bratele unui oarecare pe care il cunoscusem in barul in care te-am intalnit pe tine. Nici nu l-am lasat sa ramana pana dimineata.

Am rascolit in suflet dupa o amintire cu noi. Nu mai doare acum. De ce am facut-o ? Pt ca acolo imi gasesc locul de fiecare data cand  ESUEZ intr-un anumit gen de situatie. Inca e caldut, si se simte mai bine ca realitatea mea din prezent.

Sclavii tehnologiei

Am ajuns intr-o era foarte trista, in care suntem sclavii tehnologiei. Inevitabil e la fiecare pas in jurul nostru.  Impresia noastra este ca evoluam, dar de fapt  este invers: decadem.  Nu mai putem trai fara telefoane, fara internet, fata accesul la informatie, fara sa surprindem si sa afisam fiecare clipa a vietii noastre, incluzand banalul mic dejun.

Suntem mult prea ocupati sa facem o poza, sa dam share/chec-in repede , nu ne mai bucuram asa cum ar trebui de peisajul sau momentul respectiv.  

Stam toata ziua cu nasul in telefoanele noastre si ratam viata care trece pe langa noi. Cu toate ca ar fi trebuit sa ne ajute sa comunicam mai bine, de fapt devenim mai inchisi in noi, mai putini sociabili. Daca iti doreai detalii despre o reteta o intrebai pe tanti Tanta, vecina de la doi, daca te interesa sa aflii ceva pareri despre un bar in care poti iesi sambata seara il sunai pe nebunul ala de amic al tau, ca le-a luat la rand pe toate. Acum cu un search, toate astea sunt posibile. Si ce rost are sa-ti mai intrebi prietena pe care n-ai vazut-o de ceva timp ce face, caci vezi ce bine o duce din poze, s-a si logodit. Probabil ca ti-a dat invitatie la nunta tot printr-un event pe facebook.

Nu mai zic de faptul ca nu mai exista viata privata, tot ceea ce mancam, in orice loc ajungem, orice cadou primim, postam in mediul online sa ne laudam. Trebuie sa moara dusmanii nostrii, toti fostii si fostele ca o ducem asa bine, ca viata noastra e pictata-n alb si roz. Sa nu uitam de pozele din serile romantice urmate de o noapte pasionala, sau selfiurile cu parul ravasit si iubitul in asternuturi..."buna dimineata ! " 

Ce fain era cand eram mai mica si n-aveam telefoane. Ieseam afara fara sa stim cum, unde si de ce. Pur si simplu ne intalneam, iar daca nu, strigam cat ne tineau plamanii la geamul lor, nu conta ca statea la etajul patru. In cel mai nefericit caz bateai la usa:”Tanti Veta, il lasati pe Janel afara..da macar un pic va rog eu frumos, stam aici in fata blocului”. Si daca iti dadeai o intalnire la ora si locul respectiv poi asa ramanea. Eu acum nici nu mai concep asa ceva, cum sa ies eu in oras fara sa mi se confime inainte cu o ora, ca ramane valabila treaba, si inainte de a pleca de acasa, nu de alta, dar nu vreau sa ajung prima.

Oricum ar fi toti suntem prinsi in aceste lanturi ale ignorantei, unii mai putin, altii mai mult. Daca am putea sa folosim tot accesul asta la tehnologie in favoarea noastra, dar nu, noi alegem sa ne lasam condusi de ea... o sa devenim un fel de roboti fara sentimente, nu ca n-am fi departe de asta.