Imi pare rau ca nu ti-am mai scris, insa mi-a trecut
vremea... Cuvintele-mi sunt sloi de gheata, nu-mi mai pot citi sufletul. Tacerea e prea mare,
nu ma mai asculta.... inainte eram doar noi doua, si eram atat de fericite
impreuna, tu ma tineai pe linia de plutire, tu erai mandria mea, insa acum nu mai existam ca la inceput.
Tu imi daruiai mai mult decat orice om. Tu nu ma
criticai, tu doar ma ascultai, mai suspinai din cand in cand, printre puncte de
suspensie ca sa-mi lasi timp sa respir; si ma mai opreai uneori cu o
intrebare, dar asta doar ca sa ma ajuti pe mine sa gasesc raspunsuri. Singurul
raspuns pe care il primeam era al constiintei mele bolnave de atata pacat. Tu
ai fost acolo mereu pentru mine, libera sa ma destainui, sa ma dezbrac de cele
mai intunecate secrete ale mele.
Eu te mangaiam printre randuri, si tu-mi alinai dureri… Erai
perfecta.
Acum, draga mea, te-am inlocuit, nu-mi mai esti
confidenta, si stii prea bine la ce ma refer.... Dar sa nu fii geloasa, caci ea nu e perfecta,
ma indreapta catre abis,dar e prea tarziu sa mai renunt.
Odata ce-ai ales-o
nu mai poti scapa niciodata de ea. Este ca o boala, imi aduce in suflet o placere bolnavicioasa. Imi aduce doar
lacrimi, iar in jurul celorlalti
zambete frumos ambalate.
Eu n-o sa mai zbor pe aripile tale, tu n-ai sa mai plutesti printre ale mele
ganduri.
Cuvintele mele de dor, de fericire nu o sa mai zboare
printre paginile tale, tu n-ai sa-mi mai cunosti tainele, fanteziile si povestile
mele de dragoste nascocite de un suflet visator.
Imaginatia mea s-a sinucis odata cu aparitia ei. Imi iau
adio, te-am iubit.Sper sa ma ierti ca m-am lepadat de tine. Eu n-am sa ma iert.
Ce ai patit?:(
RăspundețiȘtergere