Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

marți, 30 decembrie 2014

Adio 2014, bun venit 2015.



Imi iau adio  de la acest an. 2014 nu a fost cel mai bun, anii din urma inca ii pastrez cu  placere in amintire.... 2014 nu o sa-mi lipsesti, ma bucur ca te las in urma. Nu neg ca m-ai invatat lectii pretioase, si datorita tie am mai crescut, m-am mai maturizat insa am dat si de lucruri mai putin placute. Desi am realizat anumite chestii importante pt mine nu am asa multe pt care sa iti multumesc. Ai fost un an sarac. Au fost putine momentele in care am zambit cu tot sufletul... chiar daca tu strainule, poate m-ai vazut zilnic cu gura pana la urechi. Imi place sa vand iluzii. Printre cele mai bune momente care le-am avut au fost alea cu lumina stinsa, castile-n urechi si ochii-n lacrimi, pt ca atunci era singurul moment in care reuseam sa ma descarc.

Ma asteapta un  Revelion oribil. Raman sa sper ca 2015 imi va aduce macar cate ceva din ce imi doresc, macar alea realizabile. Anul asta nu o sa mai cred in magia lui Decembrie. In fiecare an am avut partea de ea, dar anul asta NU ! Am fost o fata rea, nu cu cei din jur ci cu propia persoana . Si desi este anul in care poate m-am maturizat cel mai mult, mi-am facut prieteni  buni noi, am ajutat, totodata am pierdut la fel de mult. Doare al dracului de tare, mai tare ca gandul ca urmeaza sa mai pierd niste chestii importante... m-am resemnat. Anul asta magia sarbatorilor de iarna nu o sa ma mai amageasca .

2014 a fost  plin doar intr-o oarecare masura. Cresc, si fiecare an imi aduce cate ceva nou si imprevibil, uneori peste asteptarile mele, in mod negativ. Am mai scazut oameni din sufletul meu, frustari,  am adunat prieteni noi la poarta sufletului, am inmultit vise, am impartit iubire, sentimente, ganduri, m-am intersesectat cu trecutul meu. Am INVATAT ceva nou in fiecare zi, insa din pacate mai am de invatat pt a traversa cu inima impacata aceasta viata . Facand o paralela intre ceea ce imi doream anul trecut si ce imi doresc acum,este o schimbare ! Anul asta aleg un nou inceput, insa inca agatata de trecutul meu pt ca asta e ceva ce nu pot schimba si nici nu imi doresc !!!!  


Asta e lista mea cu dorinte pt 2015.

Vreau....
Vreau  mai mult  curaj, mai putine temeri .
Vreau sa imi vad prietenele, chiar si cele vechi .
Vreau sa imi urmez propiile sfaturi.

Vreau sa imi creasca unghiile, si sa  slabesc .
Vreau ca revelionul sa il fac in preajma persoanelor dragi ca in fiecare an, si asa revenim la nr  2.

Vreau sa renunt la a mai fi o visatoare..o amatoare de romantism....
Vreau  sa nu mai imi fie atat de dor de cateva persoane care nu mai fac parte din viata mea, sau sunt departe. Doare groaznic.
Vreau sa nu mai cred asa usor in oameni.

Vreau sa-l vad pe tati, macar in vise....

Vreau sa cred mai mult in mine . Vreau sa ma simt frumoasa. Vreau sa ma simt femeie in adevaratul sens al cuvantului.

Vreau sa nu imbatranesc.
Vreau sa sper mai mult intr-un viitor, sa nu mai traiesc in trecut si sa profit de prezent .

La multi ani 2015, la multi ani voua ! Sa petreceti anul nou asa cum va simtit voi mai bine, iar 2015 sa va aduca cat mai multe IMPLINIRI !

duminică, 7 decembrie 2014

Ganduri de Decembrie ♥♥♥




Decembrie=Sperante.Emotie. Fericire. Prietenie.Familie.Realizari. Schimbari. Maturizari. Iertare. Sensibilitate. Bunavointa. Iubire.Cadouri. Intelegere. Emotii. Sinceritate. Noi vise. Atitudine. Placere. Zambete. Suflet.
Am fost foarte pesimista in ultima vreme si mi-a fost atat de teama de Decembrie.... Imi doream  sa ma izolez, dar si anul asta magia lui Decembrie si-a facut simtita prezenta. 

Am avut parte de multe cadouri, atat materiale cat si SUFLETESTI . Si cand ma gandesc ca de abia am inceput.  Chiar si Sf Nicolae a fost darnic cu mine.  Nu m-as fi asteptat. Mi-e plin sufletul de  emotie, si de fericire.... 


Am crescut, tati . Si chiar daca mereu o sa pastrez ceva din copilul pe care il cunosteai, si pe care il ador atat de mult am inceput sa ma simt femeie. Si cine ma cunoaste stie ca niciodata nu am trait cu impresia ca as fi asa ceva, ma simteam un copilas, dar acum m-am schimbat. A fost un an plin de revelatii, de schimbari. Ma simt mai matura pt prima data in viata mea . Era o vreme cand o uram, si ii vedeam doar partile negative, insa fiecare perioada este speciala... Invat sa iubesc femeia din mine, n-am sa ma mai subestimez niciodata. Cu bune si rele chiar sunt mandra de mine. Nu am sa ma indoiesc niciodata de mine. Acum inteleg de ce am fost iubita . Sunt  precum o vijelie de nestapanit, si totodata o ploaie calduta, linistita in mijlocul verii... insa nu-mi confunda blandetea cu slabiciune. Sunt atat de impacata cu mine insumi, de-ar fi asa usor mereu...Imi pare rau ca in ultima vreme m-am indoit de Tine.

Poate ca in viitor o sa mai fiu inundata de ganduri fugare si de intrebari ce o sa mi se para fara raspuns, insa traiesc prezentul, si orice moment asa cum cred de cuviinta. Important e ca pt ultimele intrebari am primit raspunsurile, iar furtuna s-a potolit. A fost trecator si n-au ramas urme pe poteca sufletului meu. Cel mai CIUDAT este ca am primit exact ultimul raspuns la care m-as fi asteptat. Aparentele inseala,gesturile tradeaza. Si totusi, ma bucura enorm ce am aflat. Inca o data viata e neprevazatoare, intr-un mod pozitiv, azi. Incepusem sa fiu cuprinsa de ganduri nebunesti, de temeri cum ca nu va iesi niciodata asa cum imi doresc, insa a iesit mult mai bine. Cineva sus , acolo are grija de mine. 

Oare ce m-a schimbat anul asta ?  Cum de am ajuns aici ?
Iti multumesc Tie . 

Noapte buna si buna dimineata. Este ora 5:))


luni, 1 decembrie 2014

Dă viată cuvintelor ♥




 Când inima îţi şopteşte cele mai tainice gânduri, mâna îţi scrie. Asta este cel mai uşor. Partea cu adevărat anevoioasă apare atunci când eşti nevoit să dai viata cuvintelor, iar vocea îţi tremură de emoţie . Simte fiecare fiecare cuvânt şi îmbie-l la viaţă astfel încât să se armonizeze perfect cu visele tale. Ai grijă ca ele să nu rămână doar vorbe singuratice, aruncate printre rânduri. Înfurie-te, plângi, , zbiară, urăşte, adună-ţi frustările, gelozia, iubeşte, zâmbeşte, bucură-te, fii pozitivă, dar niciodată doar pe hârtie. Exprimă-te liber, şi lasă-ţi trupul să danseze în vâltoarea sentimentelor tale că şi cum raţiunea n-ar exista . Învaţă să treci dincolo de frontierele pe care ea şi cei din jur ţi le-au impus. Lasă-te purtată de sentimente căci ele nu fac rău nimănui din jur . Iartă-te pe tine, măcar o clipă pt o simţi bucuria unei noi emotii . Tu încă poţi fi salvată , suflet rebel . Lasă-te cuprinsă de vraja unui astfel de moment, fără să te gândeşti la ce nu va fi mai târziu. Copil gingaş nu continua te mai ascunzi în negura nopţii căci tu oricum străluceşti, şi ar fi în zadar. Chiar şi luna este invidioasă pe al tău chip scăldat în bunătate, iar soarele tânjeşte să te facă a sa soţie.
 Îmbrăţişează, adoră, săruta aşa cum crezi de cuviinţă, asa cum sufletul ti-o cere.

joi, 27 noiembrie 2014

Bebe, o binecuvantare.



Sunt ciudata azi...ma gandesc la copii.... si chiar despre asta o sa scriu ....



Sunt inca un copil, sufleteste vorbind, insa stiu ca atunci cand ma gandesc ca o alta viata ar putea lua nastere din mine, ma infioara intr-un mod ABSOLUT SUBLIM. Trebuie sa fie inaltator sentimentul acesta. Imi doresc sa-l cunosc atunci cand o sa fiu indragostita SERIOS, si o sa fiu stabila MATERIAL. Nu mi-ar placea ca micutul meu sa duca lipsuri, imi doresc sa aiba tot ce eu n-am avut, si sa-si puna in practica toate pasiunile. Cred ca o astfel de MINUNE da sens intregii tale vieti.

Intotdeauna o femeie insarcinata mi s-a parut mai frumoasa, cum ca ar avea o anumita stralucire in ochi, o aura specifica. Traiesti  pt cel ce va fi cel mai important din viata ta. Aceste femei sunt o BINECUVANTARE. Un copil da viata viselor tale.

Si totusi, sunt atatea cupluri care au norocul sa aiba parte de el, si pe parcurs sa-l piarda. De asta mi-e greu sa cred in El...poate exista, nu neg, dar nu se uita la toata lumea... Iti doresti ceva, lupti ca sa-l ai, il si primesti, ca la final sa-l pierzi !!! Iti faci planuri, visezi departe,spre viitor.Este asa nedreapta viata pt oamenii care chiar MERITA acel ceva.... Sa crezi ca ai fost binecuvantat cu o astfel de minune si apoi sa o pierzi trebuie sa fie o dezamagirea prea mare...si tot ar fi prea putin acest cuvant.... Sper sa NU patesc NICIODATA....MAI BINE NU-L AM....Ceva dorit de toata lumea, din tot sufletul, nu merita sa-ti fie furat de o forta cica divina. Nu cred asa ceva . Nu e drept pt nimeni. NU VREAU SA-MI IMAGINEZ NICIODATA O ASA DURERE.E mai PRESUS DE ORICE, si da VIATA INTREGII TALE FIINTE.... Ma ingrozeste  pana la moarte acest gand.

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Te-am ucis.

Catre imaginatia mea
Am ramas orfana cu sufletul. Cui ii raman acum?? Nu o sa fiu niciodata indeajuns de buna daca ieri n-am reusit. Nu am sa mai apartin NICIODATA, nimanui. 
Am adunat ceva sentimente. Cu ce sa încep? Poate cu furia pe care o ascund pe mâinile mele manjite de-al tau sange ? Stai liniștit, nu e prima mea crimă. Cum altfel să îl uit știind că pe buzele lui ar putea sta un alt nume decât al meu? Spune-mi. Te urasc pe tine, dar si pe mine ca m-am lasat mintita de toate acele gesturi si fapte ale tale.  Erai actorul ideal. 
La finalul nostru, toată dezamăgirea simtita ti-am ambalat-o într-un zâmbet relaxat. Am tăcut și m-a durut.  Nu o sa încerc niciodată să țin lângă mine pe cel ce nu mă vrea. Te retraiesc in fiecare cuvant rostit si le disec prea mult, devenind si mai confuza. Nu te mai pricep. Eram bine, asta m-ai facut sa cred.   
Urmatoarele ore te-am blestemat pt fiecare lacrima aprinsa pe chipul meu frumos. Am trecut prin iad în fiecare noapte în care te visam. Ma bantuiai chiar și în somn. nici in asta nu mai găseam evadarea. Te voiam, și totodată te doream gonit de pe tărâmurile alea. Nici măcar nu erai de mână cu mine, acolo.
 Era nevoie sa te uit... și am crezut ca o să reușesc cu fiecare pahar golit. Spre neputinta mea mă inundasei cu totul, era imposibil sa te storc din fiecare bucata de carne pe care ai mângâiat-o și cel mai important, din inima mea. Mi-am înecat amarul, dar tu ai continuat sa respiri prin mine.
Am șters și povestea ce o scrisesem pt noi. Pt asta pe tine te declar vinovat ! Speram la un final fericit pt prima dată, și tu mi-ai întrerupt visul, transformandu-l în coșmarul de azi . Am făcut-o cu mâinile goale. Te zvarcoleai ca un peste pe uscat, si ma implorai cu privirea sa ma opresc. Unde iti mai erau vorbele acum, nenorocitule ? Erai prea traumatizat, ti-ai inghitit toate cuvintele cu groaza. Am muscat din tine, însetata de sânge, asemeni unui pradator. M-am repezit la jugulara ta ca să termin repede agonia in care ne scufundasem amandoi, tu cu durerea vie, eu cu sufletul care ardea necontenit pt tine.  Nu mi-a părut rău de data asta. În sfârșit eram libera. Tu nu mai existai.
Acum nu te mai simt, mi-e bine si cald in suflet. Poate m-am dezintegrat emotional, dar alta solutie nu aveam ca sa reusesc a ma elibera din lanturile chinuitoare in care ma gasisem captiva !

luni, 6 octombrie 2014

Toamna-n culori .




Toamna din nou.... macar in suflet sa mai pastram primavara....
Acum natura prinde o alta nuanta, atat de incantatoare pt ochiul uman. Padurea se arata falnica, culorile aramii si aurii se contureaza armonios, iar acolo unde roșul zorilor se revarsa lasa impresia unei paduri in flacari. In realitate chiar asta se intampla, toata viata din padure arde. Cu toata această multitudine de culori ea se stinge putin cate putin.  Isi plange clorofila si freamata de durere pt fiecare pata de culoare pe care noi o sorbim din priviri si  dorim sa o surprindem in fotografii,  pt fiecare frunza pierduta, natura e indoliata. Nici vantul nu e un tovaras prietenos in perioada asta, gadila copacii pana la epuizare... Cate un brad verde se mai inalta maiestos pastrandu-si splendoarea. Restul naturii ii invidiaza insa nu stiu cat de singuri se simt... si infrigurati din cauza furiei toamnei si iernii aspre. Chiar si pasarile ii parasesc,  fug pe taramuri inundate de caldura soarelui.... Natura pare atat vie in acest paradis al culorilor, insa adevarul e ca nu mai traieste de mult...exact ca unii oameni.

Diferenta e ca ea are sansa la renastere atunci cand primvara se arata zambitoare.  Pt noi, oamenii, nu mai exista o a alta sansa . 

Reedit later: Batrana Iarna, care pandeste de dupa colt a pradat padurea lasand copacii pustiiti. Acum Toamna si-a pierdut stralucirea. Nici macar o pata de culoare nu ii mai da viata de dinainte. 
Vreau Toamna inapoi !!!