Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

sâmbătă, 24 august 2013

Va iert, dar pe mine nu.

 
Am iertat mereu,  orice ar fi facut cei din jur. M-au ridicat pe un altar ca mai apoi sa ma izbeasca de pamant. M-au  parasit doar ca sa aiba unde sa se intoarca… si i-am asteptat de fiecare data cu bratele deschise. Pe unii inca ii mai astept.

Dar va iert dragilor…. Va iert ca ati aruncat cu pietre in mine , desi nu meritam.

Va iert ca m-ati aratat cu degetul cand plangeam. 

Va iert ca mi-ati dat inca o palma cand sufletu–mi ingenunchia in fata atator dureri.

Te iert si pe tine dragule, te iert ca ai stiut sa ma minti frumos…

Te iert si pe tine bunule prieten caci ai plecat cand aveam atata nevoie de tine.

Va iert pt vorbele amare…  si-am aruncat un zambet in fata lor de fiecare data. Tacerea noptii tarzii si perna erau singurele care-mi cunoasteau lacrimile.

Trebuie sa va iert, nu ma lasa sufletul sa port atatea frustari. M-a durut, recunosc, dar acum a trecut.

Am ales sa iert pt linistea mea, nu pentru voi.

Sper sa invatati si voi asta.

Dar este ceva ce nu pot ierta. Pe mine nu ma iert pt toate greselile, mai ales cele care iti poarta numele….

Nu ma iert ca te-am lasat sa imi devii slabiciune.

Nu ma iert ca ti-am zis ca … tin la tine. 

Nu ma iert ca am ales gresit.

Nu ma iert ca inca ma mai intreb “ce-ar fi fost daca….”

Nu ma iert ca ti-am scris cuvinte rupte din inima.

Nu ma iert ca inca-ti scriu… nimeni si nimic nu pare sa ma opreasca.

Nu ma iert ca in loc sa ajungi motivul pt care zambeam ai fost motivul fiecarei furtuni si nopti pierdute pt un om care exista doar in mintea mea.

Nu ma iert ca nu m-am simtit destul de buna pt tine.

Nu ma iert ca n-am renuntat mai devreme .

Nu ma iert ca am fost a ta…

Nu ma iert ca simteam cum imi fuge inima din piept de fiecare data cand te-ntalneam.

Si acum fac vant tuturor amintirilor, si-mi sorb fiecare lacrima pt ca mi-am facut o promisiune... 

Nu ma iert ca am devenit un suflet rece, incapabil de iubire.

Si tu…celalalt…  iarta-ma tu pe mine, dar ai ajuns prea tarziu….
Voi puteti ierta pe cei ce va gresesc ? Dar pt propiile greseli ?




luni, 19 august 2013

Tot pt tine tati meu drag, nimeni altcineva.

I miss this...



             Amintirile sunt vii, totul e proaspat in memoria mea. Parca ieri s-a fi intamplat.
Imi dadeam seama ca ceva nu este in regula, toti susoteau pe la colturi. Stiam ca ascund ceva, aveam 7 anisori dar ori eram atunci desteapta pt varsta aia, ori ma credeau ei prea proasta. Imi vindeau gogosi ieftine pe care nu le inghiteam. Ceva rau se intamplase, ceva nu se potrivea. Tot puneam intrebari si le ceream insistent sa imi spuna adevarul:”Ce s-a intamplat, stiu ca mintiti ! Nu e asta . “ In adancul sufletului meu aveam deja raspunsul. Eram nelinistita si ma priveau cu mila. Prostii. Satuli de insistentetele mele mi-au oferit adevarul pe tava,  un adevar ce n-as fi vrut sa-l aud niciodata, un adevar ce mi-e greu si astazi sa-l accept…
Primul instinct a fost sa plang in hohote, fara incetare. Toti incercau sa ma amageasca cu vorbe aburite, de parca ar fi avut vreun efect, de parca asta ar fi schimbat ceva. Pricepeam mai bine decat ei toti ce se intampla.  Spun o rugaciune si continui sa plang….a fost cea mai lunga noapte din viata mea.Dimineata ajunge si ea, cu privirea indurerata ma imbratiseaza si incep sa curga un puhoi de lacrimi. Uram sa o vad asa. Trebuia sa fiu puternica pt amandoua, sau macar sa par. O sterg si nu las nimic sa imi tradeze durerea.
Chiar si cand l-am condus pe ultimul drum am reusit sa ma abtin. Capul sus,  privirea serioasa , insipir si expir usor.  Imi musc limba si strang din dinti. Nimeni nu trebuia sa ma vada plangand. Nimeni nu ar putea intelege durerea mea. Mai degraba sa te arda de vie. Am ales sa pastrez acest chin doar pentru mine. Mi-am inecat toate lacrimile si durererile  in inima. La suprafata nu le las sa iasa decat atunci cand sunt singura.
Ma intreb ce mi-a trebuit mie sa incerc sa par atunci puternica. Cum de mi-a trecut prin minte asa ceva ? Eram doar un copil…cred ca acum platesc inzecit pentru acele lacrimi nevarsate. Macar de as mai fi pastrat ceva din fetita aia minunata. Numai e nimic…poate doar zambetul, si ala o actorie de doi lei. La sapte ani uram ideea de a fi consolata de cineva (stai linistit asta nu s-a schimbat nici in prezent).
Stiam doar ca nu te mai am, credeam ca esti o stea pe cer. Cand ma scaldam in intunericul noptii mereu le priveam si ma gandeam ca tu esti una din ele. Mi-au zis ca te-ai ridicat la ceruri, ca esti ingerul ce ma va proteja de acum inainte. 
              Imi lipsesti mult prea mult… este un dor teribil ce ma chinuie neincetat.  Pe masura ce cresc rana se adanceste si mai tare In loc sa se vindece. .. As vrea sa fiu mica ca atunci cand m-ai luat in brate pentru ultima oara.Daca as fi stiut ca nu te vei mai intoarce nu ti-as mai fi dat drumul… se pare a El a ales sa fii steaua mea... ce risipa ! Oamenii cu un suflet  ca al tau trebuia sa ramana pe pamant sa imbie lumea cu bunatatea lor .

E dificil pt o fetita  sa piarda ceea ce iubeste cel mai mult. El trebuia sa fie modelul meu de urmat, trebuia sa fie stalpul meu in perioada adolescentei, sa fie umarul in bratele caruia gasesc consolarea,  calauza mea  cand ma ratacesc de mine… el pur si simplu trebuia sa fie ACOLO… la fiecare Craciun, la fiecare zi de nastere, la reusitele mele, la absolvirea mea. Trebuia sa ma inveti sa merg pe bicicleta, sa innot, sa ne dam cu sania impreuna, sa impodobim bradul, sa ma certi….trebuia sa ma inveti atat de multe si nu ai apucat…   Si eu trebuia sa stiu cum este sa ai un tatic cu care sa mergi mandra pe strada…  nu e drept. Un copil  trebuie crescut de ambii parinti… Sincer habar n-am cum au trecut acesti 13 ani fara el..

joi, 15 august 2013

Murderer..


A trecut un de cand am comis o crima…. Am facut o greseala. Da, l-am ucis cu sange rece fara sa ma gandesc la consecinte. Imi amintesc si acum noaptea aia, se anunta o noapte linistita, pe cer domnea o mare de stele. Eram atat de relaxata...pana cand inevitabilul s-a intamplat.  L-am impins in bratele celui mai de temut diavol, in ghearele mortii. O dorinta arzatoare imi spunea sa scap de el si am ascultat-o. Am indreptat arma spre el si BAAANG !!!!  Nici macar n-am tresarit. Cateva minute mai tarziu ma trezesc la realitate. Il vad cum zace acolo in bratele mele. Raman oripilata de fapta mea. Arunc arma crimei si o iau la goana.
Atunci am vrut sa-mi termin viata, deja imi parea rau de ceea ce facusem. Ma duc in spatele casei la lac, ma descalt, si  inaintez. Plangeam in hohote, mi-am zis ca asta este sfarsitul meu si ca merit ce avea sa mi se intample, dupa care ca ultima lasa am dat inapoi…
Alerg pe strada cea mai intunecata, doar cate un om pe-alocuri.... Cu lacrimi in ochi, dezorientata imi caut drumul spre casa. Dar stim amandoi ca eram mult prea departe. Ma aflam la marginea lumii, in cel mai minunat loc posibil, iar eu ce am facut ? Am ales sa-l pangaresc cu pacatul meu….
Uitasem tot de mine , ma simteam pierduta intr-un cosmar. Nu voiam decat sa ma ciupeasca cineva pt a ma trezi. Din pacate totul era real.
Stiu ca trebuia sa ajung undeva, dar amintirile mele din noaptea aia sunt prea vagi… doar despre durerea sufletului meu imi mai amintesc pentru ca inca mai este prezenta. Cu greu am ajuns unde trebuia, dar era prea tarziu. Ma simteam secatuita de orice putere… Ma privesc in oglinda si mi-e sila de ceea ce vad… o criminala ordinara,  ma bag repede sub dus ca poate asta va spala pacatul meu, dar n-a fost  asa. In fiecare dimineata ma trezesc si inca am impregnat mirosul sangelui lui peste tot.
Si-am vrut sa uit, si mi-am bagat in cap ca a fost bine ce-am facut, Am incercat sa traiesc fara regrete si cu zambetul pe buze. Dar acum realizez ca lucrurile ar fi putut sa stea altfel. As fi vrut sa am acelasi suflet, dar noaptea m-a impins la gesturi necugetate. Aia este noaptea ce ma va urmari toata viata. Timpul este necrutator, nu se uita niciodata in urma.  Simt cum caldura ma asfixiaza...sau poate-i doar constiinta mea ce nu-mi da pace. Ma condamna la vinovatie si neuitare... Nu e vina nimanui ca acum sunt asa, dar nimic nu ma va aduce inapoi. M-am pierdut total de mine…  A doua azi mi-am pus cele mai frumoase haine, un zambet invidiat de toata lumea si am continuat. Insa eu cea de odinioara am murit odata cu cel caruia i-am furat miseleste ultima rasuflare.


miercuri, 14 august 2013

Miss you...

               
              "A trecut un an tati si mi-e foarte, foarte  dor de tine. Mama spune ca esti in siguranta acum, intr-un loc minunat numit Rai. Am pregatit cina ta preferata. Am mancat tot chiar daca nu-mi plac morcovii.
  Incerc sa nu plang. Mama spune ca este ok, dar eu stiu ca nu iti place sa ma vezi plangand, niciodata nu ti-ai dorit sa fiu trista. O sa incerc tati, dar doare. Este adevarat ca nu te intorci acasa? Poate vreodata te pot vizita in Rai, ok ?.
              Am invatat cum sa innot aceasta vara. Ba chiar am reusit sa deschid ochii sub apa. Poti sa ma vezi ?           
              Apropo am inceput gradinita anul acesta si port o fotografie cu noi in  fiecare zi .
  Mama ma lasa sa dorm in unul din tricourile tale. Inca simt cum miros a tine.Tu esti cel mai bun tatic.
              Am crescut si ma pot da singura in leagan chiar daca mi-e dor ca tu sa ma impingi. Imi lipseste si felul in care obisnuiai sa ma gadili pe burtica.
              Au trecut zece ani taticule. Am inceput liceul. Sper ca esti mandru de mine. Sunt si in echipa de fotbal. Ma poti vedea pe teren ?
              Am inceput sa ma gandesc si la facultate, crezi ca pot deveni doctor ? Stiu ca vei fi langa mine cand voi absolvi.
              Sper ca stii ca tu esti eroul meu !!~
              Este timpul sa ma bag in patut acum. Dorm cu lumina aprinsa in caz ca ajungi acasa si ma saruti de noapte buna. "

Te iubesc atat de mult.

Mi-e dor de tine tati.

Sursa: youtube. M-a impresionat foarte mult acest clip.

joi, 1 august 2013

Alone is good :)

             

             Sunt  intrebata tot mai des de ce nu am mai scris, ei bine nu mai pot. Pentru asta ar trebui sa fiu fericita sau macar trista. Nu sunt nici una din cele doua. Nu simt nimic, sunt bine si atat, insa nu ma plang.  <Cold heart are STRONGER > Fiecare particica din mine simte asta si doreste sa nu se mai termine niciodata. Nu voi lasa niciodata pe nimeni in labirintul inimii mele. Exista un singurul barbat pt care mai gasesc e iubire in inima mea si acela se numeste TATA. 
             Nu incerc sa schimb asta, mi-e bine in ignoranta asta de sentimente.  Cuvantul mi-e sec si dezbracat de goliciunea sufletului meu…nici macar furtunile de dor  ce odata nu puteau fi stapanite nu se mai zbat inlauntrul meu…
             Nu plang. nu iubesc. Nu ador. Nu ridic pe nimeni pe altarul iubirii vesnice. Nu ma incred. Nu sufar, si nu ma atasez de cei din jur. Nu mi-e dor, dar rad. Rad si ma bucur cat pot de momente…desi unele zambete ascund in spate  cateva pahare golite-n noptile reci. cand doar luna mi-e singura martora. In intunericul nopti se aud doar suspine inecate in amarul singuratatii  si peretii ce tipa. Lor nu le place singuratatea. Cu toate astea se asterne  o liniste care vorbeste mai mult decat oricine altcineva ! ADOR MOMENTELE ACESTEA. sincer nu stiu ce m-as face fara dulceata lor. Nu cred ca singuratatea are un gust amar cum sunt de parere MULTI oameni.  Sunt inconjurata des de alte persoane, insa in intimitatea camerei mele prefer sa ma indulcesc cu singuratatea caci nu e rea. Ganditi-va la acei oameni care desi inconjurati de multe persoane se simt tot singuri. Aia e genul’ de singuratate care te omoara, nu cea pe care imi place mie s-o traiesc…