Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

marți, 21 februarie 2012

Moartea se apropie


Moartea se apropie cu pasi lenti. O simt. Si ce din jur o stiu, dar se agata de sperante desarte, sau le este prea frica recunoasca si neaga. Nimeni NU scapa mortii ! E inevitabil sa n-o intalnesti odata si-odata. Nu-i mare drama ! Este unul din putinii barbati pe care i-am iubit vreodata. Si nu-I genul acela de iubire… e alceva. Sunt acuzata des, si intrebata de ce ma comport asa: rece si nepasatoare. Ce stiu ei !? imi pasa, dar nu o arat. Sunt condamnata si pt faptul ca sunt realista… ei ma numesc pesimista… sa fim seriosi… stiu foarte bine ce se intampla de fapt. Ei cred ca mai am 2 anisori si nu inteleg. Cat de trist !

Daca trebuie sa par cruda, fara sentimente in fata voastra o voi face cat pot. Pana atunci pot sa ma ascund, sa plec departe de voi. Nu vreau sa aflati ce-I cu adevarat in inima mea. Nu imi place sa plang in aceste situatii. Nici cand aveam 8 ani nu am facut asta, ma controlam atat de bine, da poi acum ca am crescut… Prostii credeau ca sunt mica si nu constientizez ce se intampla, dar stiam foarte bine despre ce este vorba mai bine ca oricine, dar pot sa ma abtin, sa par puternica chiar daca sufletul a fost atunci, si este si acum in doliu. Si-n ziua de azi imi mai zic unele persoane ca eram atat de serioasa, ca n-am varsat nici macar o lacrima. Rahat ! Nu in numarul de lacrimi se masoara durerea !

Nu vreau sa-l vad cum I se scurg clipele printre secundele amare… mai bine plec…n-o sa-I fiu alaturi, ar fi chinul prea mare pt amandoi. Stiu ca nici el nu si-ar dori asta. Acum e asemeni unui copil mic, neajutorat si speriat…are privirea aceea inocenta, si ii este teama. Il doare de fiecare data cand se intampla… imi era frica si mie, dar privirea atat de seaca, rece si calculata ma proteja de mila lor sau de incurajari stupide care nu ajuta cu nimic ! Cand iti este dat sa mori o faci ! Nimic nu te va salva !

Acum doar voi astepta…nu-I decat o chestiune de timp (ca-I mai mult, mai putin tot acolo se va ajunge) . Pana atunci isi vor bate joc si-l vor tarai in spitale ! Jalnic ! Eu daca ar fi sa am o boala pt care nu exista vindecare nu o sa ma chinui prin spitale cu sute de tratamente. Vor fi doar zile pierdute. Nu voi accepta sa fiu chinuita, nu voi trage sa traiesc cateva zile in plus…degeaba daca le petreci pe masa de operatie ! 

3 comentarii:

Soapte ratacite...