Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Recitindu-ma....


Zilele trecute am dat de paginile vechiului meu jurnal.Recitindu-l am retrait acele momente din nou, cu aceeasi intensitate...mi se pare atat de ciudata aceasta chestie,. Am simtit fiecare SARUT, fiecare MANGAIERE  , fiecare EMOTIE sau moment de descurajare , si fiecare vorba ce m-a ranit pana in adancurile cele mai intunecate ale  sufletului meu...Mi-au aparut in minte imaginile si se derulau una dupa alta…oare de ce nu se intampla la fel si cu ranile ? 
Iar zilele in care speranta o luase la goana din sufletul meu, iar sentimentele de dezamagire se asezasera confortabil ma sperie. Inca mai gasesc  urmele lacrimilor mele pe foaia aia alba si ingalbenita de trecerea timpului. Sunt terorizata de gandul ca am putut sa simt asa ceva. Chiar daca aceste pagini fac parte din trecutul meu inca imi lasa un gust amar si ma cuprind niste fiori de  groaza. 

Voi ati simtit vreodata ceva cand v-ati recitit ? Ce ?

3 comentarii:

  1. In general nu mai simt nimic din realitatea altor vremuri...si eu mai am ceva jurnal pe acasa la parinti...mi se par chiar haioase toate acele adunaturi de sentimente...Oamenii se detaseaza in timp de anumite intamplari...nu de toate

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca si tine,am retrait momentele...dar nu la aceiasi intensitate pentru ca unele persoane nu mai inseamna nimic pentru mine in prezent.Totusi,intr-un fel aparte si-au lasat amprenta asupra mea:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar de curand am recitit postarile de pe blogul vechi. Fara sa vreau parca imi imaginam cum eram in locurile descrise, alaturi de oamenii care erau atunci alaturi de mine. Am retrait sentimente de mult uitate ... chiar daca acum sunt constienta ca unele au fost doar iluzii de moment, cand citesc regasesc si retraiesc intensitatea de atunci.

    RăspundețiȘtergere

Soapte ratacite...