Intalnire cu demoni si ingeri

              În urmă cu câteva zile am avut parte de o întâmplare destul de ciudată.
             Mergeam la bunica-mea pe-o stradă, unde nu trece prea multă lume, cu paşii greoi, ducând în spate ,,durerea" unei adolescente tipice de vârsta mea, întâlnesc un bătrânel destul de simpatic la prima vederea, părea un om înţelept. Se citea pe barba lungă şi părul cărunt trecerea anilor. Chipul senin şi zâmbetul tălâmb m-a marcat, n-am putut să-l uit. Rătăcea de nebun pe străzi, iar el era atât de fericit în lumea lui cu hainele zdrenţăroase, în spate având un sac în care-şi căra bucuriile, tristeţile, bătrâneţile şi nebunia adunată de-alungul acestor ani , iar în mâna stânga un toiag. Semăna cu moş Crăciun în perioadă de criză  Începe el să vorbească către mine, întorc capul din curiozitate şi ascult ce are de zis.  
             EL: Dumnezeu e pacea şi liniştea. Cine mai este ca El ! ? El a făcut asta şi tot ce ne inconjuara ( ia în mână zăpada) cine mai este ca El ?Acolo pe Golgota ? mă tot întreaba arătând către cer
 Mă uit surpirnsa şi în gândul meu mă întreb dacă îi lipseşte vreo doagă, dar cu un zâmbet plăcut îi răspund.
             EU: ,, Iisus ?"
             EL:,, Da, Domnul să te binecuvânteze !"  
             M-ai aberează el câte ceva ,dar nu-mi amintesc exact ce , oricum ceva de credinţă şi Iisus după care îi zic şi eu ,,Mulţumesc la fel "...ce mai puteam să zic, rămasem fără cuvinte.
             Ajung la bunica, întunericul se aşterne, şi sunt nevoită să plec. Mă intorc tot pe aceeaşi stradă singuratică şi observ un tip misterios cu glugă pe cap, faţa de-abia i se zărea, era protejat de negura nopţii, îi vedeai doar trupul asemeni unei umbre negre şi ochii ce parcă-i străluceau că două făclii. Părea un demon cu chip de om care bântuie după suflete chinuite. Trece pe lângă mine, iar eu mă opresc pentru câteva secunde, obosisem pentru că aveam în mână o geantă grea, şi arunc o privire în spate. Îl văd pe el din depărtare cum mă priveşte. Întorc capul repede şi o iau la galop :)) dar nu mă abţin şi văd dacă pericolul a trecut, îl văd cum se îndepărtează cu spatele până când întoarce capul iar. Teama mă cuprinde şi grăbesc pasul, dar după vreun minut de mers, iar mă uit în spate. El tot acolo, se urcase pe pod să mă vadă mai bine, m-a ţintit cu privirea fulgerătoare exact în ochii, nu a ţinut cont de distanţă ! Ma simţeam urmărită şi am început să fug fără a privi în urmă până când am ajuns printre blocuri. Îmi fac curaj şi mă uit iar, dar nu mai era, se pare că scăpasem ! Totul este atât de ambigu în mintea mea, parcă a fost un vis urât din care nu-mi amintesc prea multe.
             Tind să cred că m-am întâlnit pe drum cu dracul şi cu îngerul meu păzitor în aceeaşi zi, pe aceeaşi străduţă. Totul a fost destul de ciudat, pe nici unul din ei nu-i mai văzusem în viaţa mea, şi  locuiesc într-un orăşel mic, aceleaşi feţe zilnic. Poate că asta nici nu s-a întâmplat şi a fost un vis...poate că a fost vorba doar de un bătrân nebun şi un tip care făcuse ceva ilegal şi se simţea urmărit de privirile mele... sau poate a fost exact ca în filmele alea în care personajul principal se întâlneşte cu trimisul lui Dumnezeu sau cu Moş Crăciun pentru a fi îndrumat pe calea cea dreaptă, şi doar el poate să-i vadă...sau poate doar încep eu să înnebunesc...
             Aceste două întâlniri m-au făcut să reflectez la anumite lucruri: la greşelile pe care le-am făcut, la lucrurile rămase neterminate, la cei pe care-i iubesc şi-mi poartă de grijă, la cei ce îi invidiez sau îi urăsc, la voi toţi din viaţa mea ! Următoare zi de după întâlnirea cu bătrânelul aşa aveam chef să fac un lucru bun, să ajut pe cineva, şi chiar când mă întorceam de la şcoală mi-a ieşit în drum o femeie amărâtă care avea nevoie de ajutor. Am ajutat-o şi n-am ezitat.  
             Parcă totul a fost scris dinainte de mâna cerească. Sincer nu ştiu ce să cred despre toate acestea, poate că a fost vreun semn...cine ştie...oricum de-atunci e o schimbare în sufletul meu, iar eu o simt ! Tot din acea zi mă uit cu atenţie în jur cu speranţa că-l voi revedea pe bătrânel căci până când asta nu se va întâmplă voi crede ca sunt onebună, că doar eu i-am văzut şi a fost un semn care mă atenţionează că ceva frumos sau urât se va întâmpla în viaţa mea !
PS. Urasc faptul ca te-am adorat !