Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

luni, 18 septembrie 2017

Scrisoare catre diavol !

Din fanteziile unei visatoare... 

Astazi, m-am intalnit cu o veche prietena. Nu uitasem de ea, dar s-a ascuns in ultima vreme de mine caci se pare ca eram prea fericita. Sincer nu mi-a lipsit, dar am primit-o cu bratele deschise. Imi aminteste de vremurile nefericirii mele… egoista ca intotdeauna. Nu o inteleg, dar a fost parte din mine, s-a deschis in fata mea de parca legaturile dintre noi n-ar fi fost frante. Era destul de tarziu pt noi. I-am citit sufletul cu adevarat intr-o scrisoare de ,,aproape” ramas bun. Mai jos o sa va impartasesc ultimele picaturi de cerneala, scurse din rezerva sufletului ei, pe o hartie alba cam sifonata.
<<Draga mea prietena, 
Inca simt pumnalul in inima cand il vad intruchipat peste tot pe strada, pe barbatul vietii mele, langa orice fata. Imi starneste ura, frustare, tristete si invidie. Din asta sunt construita…  Imi vine sa plang, sa urlu atat de tare incat sa ma fac auzita pana la Ceruri ! Pt mine nu vreau decat un somn nesfarsit, acum cat inca sunt nefericita. Eu vreau vesnicia, iar vesnicia o gasesc doar in moarte. Ma agat chiar si de iad daca mi-as gasi sfarsitul acolo, maine. Tot as fi mai implinita ! Stiu, e trist sa adormi in fiecare seara cu gandul la ea, dar altceva nu-mi ramane. In viata asta nu-s in stare decat de moarte.
Lui Dumnezeu nu-i pot cere asta, doar diavolului.  Ii simt chemarea oricat de departe m-as afla. Da-mi putere sa renunt la lumea asta, stiu ca tu vrei suflete ca ale mele: pline de indoieli, scaldate in neputinta, neincredere, legate de streangurile trecutului. Alunga-ma in intunecimile paradisului tau dupa care tanjeste sufletul meu neprimitor. Doar acolo spera ca si-ar putea gasi locul. Nicaieri si totusi undeva ! O sa pazesc  portile iadului, iar pt ei va insemna ceva. Ucide-ma in noaptea asta si-ti jur tie supunere.
Nu ai sa imi aduci liniste, stiu, dar nu poate fi mai rau decat viata pamanteasca care mi-e mormant. De fapt mint, e mai mult decat mormant sau iad. In cimitire e asternuta o liniste ciudata care imi calmeaza inima. Ia-mi viata si intoarce-ma in maruntaiale pamantului, sa ma sufoc in adancurile lui. Fa-ma sa cresc cu hrana din care ai muscat si tu, diavole. Fa-ma una cu praful si o sa-ti fiu recunoscatoare inca noua vieti. Aici nu e loc pt mine, sunt foarte inutila. Imi doresc ca maretia focului tau sa faca cenusa din inima asta in care simt ca am adunat atatea, prin rautatea ta ma poti elibera. Nu am cum sa te dezamagesc, sunt plamadita din carnea ta. Ia-ma, fa-ma a ta, dar promite-mi odihna ta tulburatoare. Si o sa radem impreuna in imparatia ta. Sclava de ti-as deveni tot imensa ar fi multumirea, orice-i mai bun decat acest taram al nefagaduintei.  Loveste-ma de flacarile iadului tau cele mai feroce, istoveste-ma in toate felurile posibile si lasa-ma sa uit ! Rogu-te ! >>

Cu prietenie, A.
P.S: Daca iadul imi va fi imparatie iti doresc un sincer ,, PE NICIODATA ! "

miercuri, 19 iulie 2017

Multumesc, tati !


Buna, tata, ce mai faci, esti bine acolo sus ? Mi-e un dor teribil de tine, dar tu poti fi mai linistit acum. De cand ti-ai trimis ingerul pe Pamant sunt mai impacata cu viata, pe el il declar vinovat pentru fiecare zambet al meu. Cred ca erai tare obosit, si nu te mai descurcai singur de-acolo de sus.  Imi cer iertare ca iti dau atatea batai de cap, dar daca asta te-a facut sa trimiti Minunea la mine, nu imi pare rau. Iarta-mi si egoismul, tata, dar sa stii ca iti sunt foarte recunoscatoare pentru asta ! O sa incerc sa am mare grija de darul tau, caci pentru mine el asta este, si e de nepretuit !

Ce frumos ar fi fost sa fii si tu aici, sa ma bucur in bratele tale… nici nu iti inchipui cata fericire si iubire am adunat in suflet datorita Minunii ! Habar n-ai cata grija are de mine, sau poate stii deja asta ! Sunt asa mandra ca iubesc un barbat ca el. El nu va pleca nicaieri. Mi-a promis, iar el mereu se tine de cuvant ! Mi-ar fi placut sa-l cunosti si tu, ai fi inteles mai bine de ce imi face sufletul sa rada si sa planga in acelasi timp, de FERICIRE !!! Ma sprijina cum nu a facut-o nimeni niciodata pana acum, in afara de TINE, desigur ! Cand l-am intalnit si am inceput a cultiva iubire pt el mi-am dat seama ca tot ce am avut inainte era nimic, praf maturat de vant...  langa el am gasit o liniste interioara care imi gadila cu blandete corzile inimii . Langa el +traiesc cu adevarat ! Paradisul l-am cunoscut pe Pamant si il gasesc mereu in bratele lui. Poate sa vina furtuna, sa se prabuseasca lumea toata caci eu acolo sunt in siguranta... Mangaierea lui, pentru mine, este ce-i apa pentru pesti !  

Tati, sa nu fii gelos, stii doar ca tu esti prima si cea mai mare iubire a mea. Sa zambesti de acolo din Ceruri caci sunt putin mai fericita. Noptile alea lungi, si perna in care imi ascundeam durerile par atat de departe… sper sa ramana acolo.  Uneori mi se pare ca sunt captiva intr-o poveste de vis, dar de fiecare data cand se trezeste soarele, ma trezesc si eu ,si realizez ca e REALITATEA mea! Niciodata nu a fost atat de dulce cu mine.

Iti multumesc, tati ! Fetita ta invata ce-I fericirea pura. Las-o sa fie...

joi, 11 mai 2017

Basmul tau, realitatea mea.


Barbatul e un  las. Sau cel putin unii. Te parasesc atunci cand ai cea mai mare nevoie de ei. Tu, femeie, mandra-ntre stele, sa nu ierti asta !  NICIODATA ! Tu nu meriti asa ceva in viata ta !  Nu exista, “ma tem, am indoieli, vreau o pauza, nu stiu daca te mai iubesc, sau la revedere” – doar ADIO, iubitule ! E cel mai sanatos asa. Plangi, zbiara, tranteste tot, blesteama-te pe tine, pe el, scrie-ti furia cateva zile, apoi revino-ti !

O sa se intoarca intr-o zi, dar daca el n-a ramas cand conta, cand bratele lui iti erau singura alinare, pleaca femeie, fara regrete !

Esti puternica si dura de multe ori, dar totusi atat de delicata… in mintea si inima ta si-au facut culcus multi monstruleti, si-ai dus multe razboaie datorita vrajitoarei Vietii care te-a impins spre nebunie, izolare, impotenta emotionala, indoieli si pesimism.

Dar intr-o zi, cineva va rasari in calea ta, cineva faurit din raze de soare care iti va incalzi sufletul, chiar si atunci cand nu e langa tine. Cineva o sa-ti “mutileze” chipul cu zambetele cele mai  autentice, si vei naste din nou lacrimi… de fericire, suflet drag !  Si de data asta nu vor fi trecatoare ! Acel el o sa te tina de mana in clipele cele mai grele, o sa te cuprinda cu bratele lui, o sa te prinda de mana si te vei simti invincibila, cea ma norocoasa din intregul regat… cavalerul tau in armura, care o sa te invete sa iubesti de la A la Z, si o sa darame zidul construit in jurul acelui suflet torturat si manjit . O sa te priveasca ca si cum in ochii tai ar regasi adevaratul paradis.

Si intr-o zi printesa din poveste a devenit cea mai bogata din cele 9 lumi. Acum are doi ingeri, unul care inca de mica a protejat-o din Ceruri, si nemaifacand fata, vazand ce dezastru este, i-a trimis un inger si pe Pamant. A coborat in zi de doliu, alunecand de pe curcubeu, in bratele ei. 

 << Iti multumesc tati, pt ingerul trimis, isi face treaba bine. Mereu ma pot baza pe el. Ma simt implinita. Si tati cand ma cuprinde cu ochii aia frumosi ma topesc, sunt cu adevarat plina sufleteste. Eu ii zic minunea mea. Dar eu stiu ca de fapt e minunea ta, ai complotat acolo sus cu Doamne, Doamne. Si mi-e dor in fiecare secunda in care sunt departe de el... dar dorul asta nu ma doare caci stiu ca mereu o sa fie prezent acolo, la usa sufletului meu. E un dor placut, plapand... caci eu tot il simt aproape, la loc caldut in inima mea. Stii doar ca asta nu mi s-a mai intamplat. Tati, cineva ma iubeste... si ma priveste asa cum mi-am dorit mereu sa fiu privita. Il iubesc, tati. Nu vreau sa-l pierd cu copilariile mele. >>
Daca inca visez, va rog sa nu ma treziti.
P.S Am prins ingerul de aripi si i le-am taiat, sa nu se mai intoarca de unde a cazut.

luni, 30 ianuarie 2017

Darkness fairytale .


Oamenii pleaca mereu cand afla ca nu esti ce au gasit la inceput, cand erai imbracata in toate hainele alea groase alea ale aparentelor. Incep sa se sperie cand iti dezbraci sufletul si fug.  Arunca o privire, din curiozitate, fara sa mai indrazneasca a intra. E prea multa dezordine, mizerie si noroi. E dezastru total, si oricand s-ar putea darama toata incaperea aia saracacioasa, parca cotropita de cei mai mari invadatori. Nu-i decat intunericul, demonii ei si umbra unei fetite nefericite care nu-si gaseste locul orunde s-ar afla. Incepuse sa creada ca singurul loc in care avea sa-si gaseasca linistea era doar intr-un iad, faurit special pt ea, cu propiile forte, unde singura persoana pe care ar fi putut s-o raneasca ar fi ea insasi. Nu voia sa mai lase pe nimeni sa o priveasca in timp ce viata o tortura si o intepa, de fiecare data cand ceva bun se intampla. Nu-si dorea decat sa evadeze, sa-si uite povestea. Era obosita...
Si intr-un final a reusit ! Si-a trait nefericita pana la adanci batranete, intr-un castel  din piatra, alaturi de-ai ei demoni, departe de toate visele ei, si privirile oamenilor care o judecau . Era atat de fericita in nefericirea aia a ei in care se adancise, de parca il prinsese pe diavol de-un picior !   Probabil ca asta se si intamplase. N-am mai auzit de ea din acea zi. Ii era mai simplu sa se refugieze acolo, decat sa mai simta totul atat de profund. O durea atat de tare ca mai degraba ar fi preferat sa-i fie smulsa carnea de pe ea, bucatica cu bucatica... 

luni, 5 decembrie 2016

Usa sufletului tau.

Sufletul este un templu si trebuie pasit cu mare grija. Sa intri sa-l descoperi in liniste si cu multa migala, sa nu rupi cate ceva. Nu te lasa speriat de acea dezordine, sau de zgomotele si vocile ciudate ce o sa incerce sa te alunge. Sunt demonii mei, dar daca ii tratezi preferintial o sa se imblanzeasca. Habar n-ai cat e de usor. Degeaba urla ei acolo si se agita. Degeaba imprastie venin. Cand ai sa te apropii ai sa citesti adevarul lor, nimic nu e ceea ce pare. Nu te teme, iubite, daca intunericul o sa-ti fie calauza, chemarea inimii mele te va ghida pe drumul corect. Nu te intorce la mijlocul drumului, ei o sa te sfasaie caci se vor tavali de durere si iti vor terfeli numele. Amintirea lor iti va fi blestem etern in fiecare cosmar.

Cand ai sa pasesti in altarul sufletului meu ai grija sa nu-l murdaresti si mai tare, mai bine ma tii de mana si ma ajuti sa-l curat. Nu-l darama, si nici nu incerca sa-l atingi daca ai ganduri malefice, daca n-ai de gand sa ramai macar o viata aici, si cealalta, daca suntem norocosi. Cand ai sa depasesti toate aceste bariere, si ai sa treci de ultima usa a sufletului meu, magicul se va naste... o viata privita prin cei mai frumosi ochi, plina de lumina si culoare. Tu ma invarti in pasi de dans, pe piesa noastra preferata. Si lumea noastra e nemuritoare cand ne pierdem unul in privirea altuia. Unicitatea acelor ochi arde fiecare celula ce ma construieste... arde armura. Pana si Raiul e invdios pe noi doi.

 Asa ca ramai, te rog. Invata-ma sa fim !

vineri, 2 decembrie 2016

Ruga de dragoste

Te-as iubi daca m-ai lasa. Te-as iubi in mii si mii de feluri
Te-as iubi in fiecare zi , chiar si atunci cand esti departe, te-as adora precum luna isi iubeste soarele.
Te-as citi si nu te-as mai termina, fara un final, asta e mai mult ca perfectul.
Te-as scrie pe fiecare rand, mi-ai fi fiecare virgula traita pe hartie, fiecare semn de exclamatie. Niciodata punct sau semn de intrebare.
Iubirea mea e o adevarata nebunie, mi-ai fi ultimul gand din noapte, ultima respiratie si fiecare bataie de inima ti-ar purta numele !
Chipul tau senin mi-ar fi rasarit de soare, in orice parte a zilei ! Te-as arunca inapoi in Rai, de unde ai venit, daca zambetul tau nu mi-ar aduce atata satisfactie, emotie si implinire.
Imi misca fiecare bucatica de suflet putrezita atunci cand ii aud vocea si-i vad privirea. E multa culoare si explozie acolo !
Imbraca-ma cu aroma ta si incalzeste-ma cu caldura trupului tau. Te-as savura precum ma bucur la ciresele de mai !
Dezbraca-ma de toata aceasta armura pe care o port dupa mine zi de zi si poarta-mi sufletul  pe brate, dar cu mare grija. Stiu ca tu chiar ai putea avea aceasta putere asupra mea.  Ajuta-ma sa ma salvez de aceasta povara, te rog ! Ne-am bucura impreuna de roadele unei inimi dezlantuite. Eu ti-as darui totul. Si daca intr-o zi toata dragostea din lume ar seca, in mine tot ar ramane ceva pentru tine.
Aduna-mi resturile ramase imprastiate, si impreuna, hai sa construim o iubire nemarginita. Tu ai sa-mi devii intreg. Sa nu te temi niciodata langa mine, atata timp cat port in piept aceasta inima .
Si ca toate astea sa fie posibile, nu trebuie decat sa ma chemi… cu vocea, cu gandul ,cu privirea, nu conteaza, eu am sa te aud.  Cere-ma si primeste-ma in sufletul tau, te rog.!!! Eu stiu ca tie o sa-ti pot deschide usa inimii mele, o sa stii cum sa strabati acele odai vechi si intunecate, fara sa te ratacesti. Ai putea fi eroul sufletului meu…

P.S Atata timp  cat exista inspiratia de a scrie, eu stiu ca mai pot simti, ca pot fi vie, chiar daca e ceva mic de care ma agat . Eu oricum, am pt ce sa-ti spun multumesc !

duminică, 20 noiembrie 2016

Iadul de azi, paradisul de maine.

Iadul de azi, paradisul de maine.
Asta inseamna sa fii un visator si un optimist  !

Taraste-ma chiar si pana in iad daca e nevoie, absoarbe-mi frumusetea, nu va conta atata timp cat te tin de mana. Eroule, mi-ai promis o calatorie cu un bilet fara retur, dar nu m-ai anuntat cand. Ai uitat de mine ? Cum sa uiti de carnea plamadita dintr-al tau trup ? Chiar daca o sa arda carnea si o sa putrezeasca tot in mine, am sa te urmez si o sa te imbratisez cu zambetul pe buze. Cu ocazia asta o sa aflu si eu ce inseamna sa zambesti. Real si din toata inima. Nu o sa mai simt durerea. Nu poate fi mai rau ca pe taramul “vietilor” atarnate de-un fir de fericire atat de subtire. Eu nu-mi am locul aici, sunt doar o umbra cu iz de primavara. Pacalesc viata, dar n-o traiesc. Ii zambesc caci asa ma evita si nu ma mai intreaba de nefericirea mea.

Te chem iar, hai vino, mi-ai promis ! Nu ma mai lasa in agonia asta care ma termina. Sunt egoista, o stii si tu, o stiu si ei, dar cred ca doar in bratele tale as gasi ceea ce am pierdut acum multi ani. Nu-i vorba de dor, e vorba ca nu te-am avut la nevoie. Trebuia sa ramai langa mine, la dracu ! Dar mi-ai fost rapit. Refuz o viata fara tine.  Merg… taras, dar am murit de mult, odata cu tine.

Privesc oglinda, dar nu mai recunosc omul acela. Au zgariat inima-n mine si au muscat din ea, fara ca macar sa mai scuipe inapoi resturile cu care si-au indulcit zilele. Vezi de ce nu mai sunt intreaga ? Daca erai tu, eroule, aveai grija de mine, intru totul. Cum sa ma reintregesc acum ?

Povestea inca nu s-a sfarsit…  Cat timp o sa dainuiesc hoinara pe-acest taram, n-am sa cunosc implinirea fara tine. Termina–ma mai repede. Nu conteaza daca-i lent, eu sunt fericita daca o sa intalnesc sfarsitul langa tine. Arunca-ma in ghearele celor mai feroce fiare, zgarie-mi inima, scrijeleste pe toti peretii cu sangele meu, lasa-i sa ma urasca, sa arunce in mine cu noroi si pietre, sa ma vada in genunchi plangand. Invata-i sa ma ocoleasca, sa le repugn, sa ma ingroape in cele mai amare cuvinte, sa-mi ucida orgoliul, sa ma joace in picioare, sa-mi terfeleasca numele, nu va conta, atata timp cat destinatia e aceeasi.

 Aduna-ma langa tine, te rog , asa sfartecata in mii de bucatele. Tot va fi mai bine.

marți, 8 noiembrie 2016

Micul meu Paradis.

La sfarsit conteaza doar sa-intalnesti Paradisul. Oh, si ce bucurie, cand tu dai in fiecare zi de el…
Azi am revazut marea infinita… da, da erau ochii lui senini, care imprastiau lumina si culoare intr-al meu suflet de copil. Rad cu totul.
Ne incurcam confuzi privirile, dar ne facem ca nu ne stim. Cata neputinta. E mai simplu asa.
Dar eu…ma bucur de fiecare clipa petrecuta in paradis, acel paradis care sta conturat in zambetul persoanei dragi, acel zambet care lumineaza toata incaperea cand apare. Ce stupid trebuie sa sune, pt tine, nu ?
Sa ne indulcim cu visele unei iubiri platonice. Este in regula atata timp cat iti imbraca chipul intr- o mantie plina de veselie si-ti incalzeste inima, asa cum oamenii comuni nu isi pot inchipui. Doar zanele. Zbor in bratele tale si-ti framant usor buzele, cu ale mele.
Aduna-mi gandurile, amintirile, fanteziile toate si lasa-le sa se desarte in universul meu paralel.  Aici mai pot sa traiesc. Aici, inca mai simt. Sa nu crezi ca mint, dar e singura iluzie de care se mai poate prinde inima. Mai mult nu e capabila. E fragila si totul mi-e sec. Chiar si ciocolata imi pare mai amara. E pustiu. Nici de ti-ai dori sa vii, n-as putea sa te invit. Ai fi infricosat de ceea ce ai gasi prin acele camere intunecate.  Ai scotoci in zadar. E multa mocirla si te-ai impiedica de ea, chiar daca te-as prinde eu de mana. Poate cate un strigoi neprietenos o sa-ti mai taie calea. Atat am sa-ti ofer in realitate. De asta e mai bine sa traim doar pe hartie. 
Tu imi hranesti zambetul de zi cu zi. Totodata, tu esti otrava din glasul meu, iar eu sunt actrita cea mai desavarsita. Pana raman doar eu si ale mele ganduri umbrite de lipsa ta. Reprezinti focul de dupa poarta Iadului, si caldura pe care doar un Soare- minune ar putea sa o impartaseaca.  
Cateodata cuvintele tale ard bucati din suflet, iar altadata aprinzi speranta. E nevoie de prea putin, asta e greseala mea.
Sunt atatea cuvinte si dorinte ce stau ascunse intre noi, dar totul este prea departe, mult prea departe…

luni, 19 septembrie 2016

Cand inima urla, si gura tace, fii multumit !

Uneori imi doresc a avea forta necesara sa nu-mi mai las sufletul sa taca... cuvintele sa urle in toata splendoarea lor, fara sa-mi mai pese. Suntem atat de constransi de limite, ratiune, orgolii ca uitam ceea ce ne dorim cu adevarat. Ah, si se simte bine aceasta putere, insa inima continua sa tanjeasca si sa-si planga toate dorintele si vorbele inghitite in sec de-atatea ori. Oare pe cine ar trebui sa ne bazam ? Minte sau ratiune ? Eu cred in minte, n-ar trebui sa fie asta calea corecta ? Si cine dracu o face pe ea sa taca ??? Sufletul ti-e plin de atata emotie si sentiment, ca ar putea sa rabufneasca in orice moment, dar te abtii, pt ca esti puternica ! Gandeste-te ca tu n-ai plans nici macar in ziua #aia, si chiar si peste ani toti au avut grija sa iti reaminteasca, de parca cine stie ce mare pacat ai facut ! Ei nu stiu ca tu nu te afisezi de fata cu restu. Inca de mica ti-ai impus asta . Urasti oamenii care nu-si asculta si ratiunea, macar putin ! Zambeste, indiferent ca se darama lumea sau ai ramas singur. Zambeste-le si lasa-i sa se intrebe cat de cruda poti fi daca esti capabila de asa ceva. Mie asa mi-au zis. Iubeste-ma sau uraste-ma, dar nu ma schimb !
P.S Nu o sa uit NICIODATA persoana care m-a cunoscut cel mai bine. Ai avut dreptate !

joi, 1 septembrie 2016

Sarutul unui "strain" .

Da, sarutul unui strain de suflete, al tau.
Ai  incercat sa saruti vreodata un chip  frumos cu suflet gol ? Presupun ca da. Dar un suflet plin cu otrava altuia ? Sunt blestemate la neuitare eterna, acele inimi.  Povesteste-mi, cum s-a simtit ? Iti evita privirea, nu-i asa ? Si tot timpul isi tinea ochii inchisi  sa-si imagineze ca el/ea e de fapt acolo. 

Printre avalansa de sarutari  pielea ta se va razvrati, iar corpul va urla din toate incheieturile, nu ! Tu  o sa incerci in continuare sa te torturezi  in bratele lui, desi  inima si mintea cu siguranta nu sunt acolo. Era cea mai dura cruzime la care te-ai supus. Tu vrei doar sa uti si sa stergi orice atingere a barbatului la care ti-e gandul. Iar buzele tale o sa-ti sopteasca mereu ca ele nu sunt perechea lor preferata. Si ai sa te opresti, apoi iar ai sa incerci sa o iei de la capat. Te cunosc.

Oh, ce trist ! Dar sufletul, draga mea, pe el nu-l minti….si nici pielea nu o poti pacali… mereu  va freamata dupa a lui mana calda care te imbie la placeri nebanuite. Ti-e prea strain acel om ca sa-l lasi sa te murdareasca, amintirea celuilalt nu  se va distruge asa.  Te trezesti buimacita la realitate si-l privesti  speriata, ca si cum ar fi prima data cand il vezi.  Nu-ti raman prea multe de facut, si…   fugi, fugi,  fara sa te mai uiti inapoi !